GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Nu prea am înțeles titlul. Cumva ai vrut să scrii „Misterele lumii - pe scurt” sau e bine așa, nearticulat, deși sensul se schimbă? M-am gândit și la aceea că, fiind „pe scurt”, nu mai trebuie articulat primul substantiv, că i-ai dat o scurtă și a căzut articolul. :) (!)
Pe textul:
„misterele lumii - pe scurt" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextMi-a plăcut în special finalul (mai precis, ultimele trei versuri), cu autoironia sa, mai puțin prezentă în ceea ce scrii. În celelalte versuri pare a fi mai mult reproș către cineva (unul cu „sfinți ochi”), o amărăciune a eului poetic neînțeles. Dar, jucându-ne puțin intertextual cu titlul unui cunoscut poem de Simona Popescu, aș zice: despre tine aș fi vrut să scriu despre mine. (!)
Pe textul:
„între dreptate cinste și omenie" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextMi-a plăcut, în special, ironia implicită, nu explicită, din strofa a treia. Dacă ai fi adăugat și „floricele pe câmpii”, ar fi fost prea clară ironia, însă, oricum, ai reușit în următoarea strofă acele melanj intertextual între „doine și lăcrămioare” și „tranzacții carnale și baliverne”. (!) Iar finalul conține un echivoc pe placul meu: admirație, dar și ironie la adresa lui Bukowski. Dacă m-am înșelat, îmi prezint anticipat scuzele!
Pe textul:
„Poem fericit" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextInițial, am vrut să spun că versul eseninian este doar un pretext. Apoi, am adăugat și substantivul propriu, dar am uitat să corectez forma verbală. Corectez acel dezacord între predicat și subiectul multiplu: "Esenin și versul eseninian sunt doar pretexte."
Pe textul:
„turnesol" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
Context„tractatus...”, dar, mă rog, era doar o glumă acolo. (!)
Pe textul:
„Nostalgia" de Doru Mihail
0 suflu
ContextAici este bine acentuată vocea mucalitului. Nostalgia devine pretext pentru un adevărat „tratat logico-philosophicus”. Glumesc, desigur.
Parcă „faza cu chiloții” impietează cumva asupra ironiei fine predominante în text, căzând în ridicol, dar, mă rog, trebuiau să fie și ceva „frânturi de beteagă adolescență”.
Parcă „faza cu chiloții” impietează cumva asupra ironiei fine predominante în text, căzând în ridicol, dar, mă rog, trebuiau să fie și ceva „frânturi de beteagă adolescență”.
Pe textul:
„Nostalgia" de Doru Mihail
0 suflu
ContextPână la urmă, cum poezia a căpătat în zilele noastre nenumărate măști, nemaifiind doar muzică și idee, nu mă dezic de apetența mea pentru lirism în poezie, chiar dacă îmi place, desigur, și poezia epică. Aici, avem un text la limita dintre liric și epic. Este o poveste, chiar scurtă, dar nu ea contează, ci stările celui care vorbește în text și, în primul rând, „cum se spune”. Iar stilul tău predominant ne aduce o voce sensibilă, care se ascunde sub masca unui mucalit. Mi-am amintit de stilul lui Antunes, unde nu direcția narațiunii contează, nu intriga, ci ajungerea la emoția textului. Așa este și aici. Esenin și versul eseninian este doar un pretext.
Prin urmare, am receptat altfel textul la această nouă lectură și îl apreciez.
Prin urmare, am receptat altfel textul la această nouă lectură și îl apreciez.
Pe textul:
„turnesol" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextLa început, m-am întrebat ce legătură are titlul ăsta modern cu textul propriu-zis, dar mi-am dat seama că turnesolul acționează ca un fel de filtru prin care Esenin rămâne Esenin, iar cei doi îndrăgostiți, îndrăgostiți (de cine? de ce? aflăm din text, unde ambiguitatea voită este prilej de zâmbet).
E un text în maniera ta; într-o anumită măsură, mi-a plăcut.
E un text în maniera ta; într-o anumită măsură, mi-a plăcut.
Pe textul:
„turnesol" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextBrumaru, desigur, nu Berumaru;
„cu sosiri” (nu „cu o sosiri”)
„cu sosiri” (nu „cu o sosiri”)
Pe textul:
„Poem în do minor" de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place textul, nu neapărat că este în prozodie clasică, ci fiindcă, pe lângă muzicalitate și precizie a versificației, transmite o melancolie suavă, fără lamentație, chiar dacă este întrucâtva un poem despre trecere, într-un decor clasic, cu o „sosiri” doar consemnate scriptic, plecările și separările fiind cele care domină „scena”. Deși se scrie despre înstrăinare, cum am zis, textul nu devine apăsător.
Remarc textul pentru reușitele sale, fie că rețeaua de motive literare este una deja clasicizată, în speranța că vei reuși să ajungi prin versificația clasică la un imaginar mai modern, dincolo de orice influențe. Bine, nu îți cer să scrii ca Berumaru, ca Foarță sau ca Pașa (!), dimpotrivă, să rămâi tu însăți.
Remarc textul pentru reușitele sale, fie că rețeaua de motive literare este una deja clasicizată, în speranța că vei reuși să ajungi prin versificația clasică la un imaginar mai modern, dincolo de orice influențe. Bine, nu îți cer să scrii ca Berumaru, ca Foarță sau ca Pașa (!), dimpotrivă, să rămâi tu însăți.
Pe textul:
„Poem în do minor" de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
ContextTitlul induce cumva în eroare, dar nu spun că este nepotrivit. Fiindcă absurdul este prea puțin prezent aici, cel puțin ca modalitate estetică, textul fiind o meditație amar-melancolică despre eșecul nuntirii, iar cei nenuntiți n-au avut prilejul de a-i avea alături pe cei dragi la un dorit moment esențial din viața omului, rămânând doar scaunele rezervate, goale. Aceleași versuri am remarcat și eu ca fiind punctul de unde începe destrămarea. Penultimele două versuri sunt ambigue, însă, acest fapt nu mi se pare un neajuns.
Textul este unul aproape lipsit de artificii stilistice, miza fiind pe autenticitatea trăirilor și ideilor.
Mi-a plăcut și mie, am rezonat cu el, de aceea îl remarc.
Textul este unul aproape lipsit de artificii stilistice, miza fiind pe autenticitatea trăirilor și ideilor.
Mi-a plăcut și mie, am rezonat cu el, de aceea îl remarc.
Pe textul:
„Dorinţã absurdã" de Jolanda Dósa
Recomandat0 suflu
ContextDeși a trecut mai bine de o lună de la comentariul meu precedent, prin care îmi exprimam acele mici rezerve cu privire la text, acest fapt nu înseamnă că nu l-aș aprecia. Sigur, după gustul meu, aș fi dorit, poate, o esențializare a discursului. Oricum, pentru curajul de a aborda această temă a claustrofobiei și pentru viziunea introspectivă originală, cred că merită să las un semn de apreciere.
Pe textul:
„Încapsulare" de Sergiu Burlescu
0 suflu1
Contextideea a fost să fac un mixaj între ”O, Johanna”, ”De-aș mai duce-o pân' la vară”, „Bun îi vinu' ghiurghiuliu” și un motiv poetic din „Miorița”. Din jocul acesta, a ieșit ceea ce a ieșit. Pentru unii poate e un kitsch, bujorul autentic românesc (de pe ie sau din obrăjori) zice că nu. (!)
Mă bucură comentariile vostre!
Mă bucură comentariile vostre!
Pe textul:
„O fericire cu fräulein Johanna, alias lelița Ioana" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place proza aceasta oarecum atipică, în sensul că reprezentarea este predominată, relatarea fiind mult redusă, adică e prezentă doar în paragraful din incipit și înaintea dialogului final. Și nu este de mirare, fiindcă s-a dorit, într-un fel, un scenariu verosimil.
Textul este impregnat de umor, cel puțin atât cât să te facă să zâmbești complice sau măcar sarcastic. Finalul este, cumva, neașteptat, fiindcă după atâta risipă de talent gastronomic, soția preferă să mănânce „resturile” din frigider. Că „trebuie, cineva, să mănânce și resturile”. (!)
Textul este impregnat de umor, cel puțin atât cât să te facă să zâmbești complice sau măcar sarcastic. Finalul este, cumva, neașteptat, fiindcă după atâta risipă de talent gastronomic, soția preferă să mănânce „resturile” din frigider. Că „trebuie, cineva, să mănânce și resturile”. (!)
Pe textul:
„Când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala..." de Rodean Stefan-Cornel
0 suflu
Contextai citit bine textulețul acesta. Mă bucură comentariul tău.
Pe textul:
„înaintea trezirii din vis" de George Pașa
0 suflu
ContextAici parcă ai un stil mai narativ decât în alte versuri de-ale tale. Sigur, tot în maniera rememorărilor, dar altcumva. Când era să spun că parcă povestești prea mult, ai trecut brusc la stilul direct și registrul regional, prin acel îndemn al bunicii, care mi-a plăcut mult. De asemenea, mi-a plăctu mult și finalul cu nuanța sa ușor autoironică.
În altă ordine de idei, chestia cu aruncatul cuțitului mi-a adus și mie în memorie acest obicei al băieților de aruncare a cuțitului (în cazul tău și al băiețoasei!). Chiar nu am văzut în copilărie vreo fată care să aibă asemenea preocupări, așa că zâmbesc admirativ. Sincer, acum nu cred că aș mai fi capabil să arunc la fel de dibaci cuțitul ca atunci.
În altă ordine de idei, chestia cu aruncatul cuțitului mi-a adus și mie în memorie acest obicei al băieților de aruncare a cuțitului (în cazul tău și al băiețoasei!). Chiar nu am văzut în copilărie vreo fată care să aibă asemenea preocupări, așa că zâmbesc admirativ. Sincer, acum nu cred că aș mai fi capabil să arunc la fel de dibaci cuțitul ca atunci.
Pe textul:
„aruncătoarea de cuțite" de Monica Mihaela Pop
Recomandat0 suflu
ContextDe asemenea, în versurile 6 și 7, am preferat elipsa verbală.
Pe textul:
„înaintea trezirii din vis" de George Pașa
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru opinie și pentru sugestii. Mă bucură faptul că ți-a plăcut textul.
Termenul „ausculta” e unul medical, nu e greșeală. Mi-am permis acest joc de cuvinte: „asculta” (când te afli la o oarecare distanță) - „ausculta” (când folosești stetoscopul sau aproprii/ lipești urechea de piept). Mă rog, termenul stetoscop s-a dorit aici metaforă (nu știu și în ce măsură mi-a reușit). Nu merge să adaug adjectivul „bătrân” fiindcă „ruginit” e folosit și în acest sens.
Termenul „ausculta” e unul medical, nu e greșeală. Mi-am permis acest joc de cuvinte: „asculta” (când te afli la o oarecare distanță) - „ausculta” (când folosești stetoscopul sau aproprii/ lipești urechea de piept). Mă rog, termenul stetoscop s-a dorit aici metaforă (nu știu și în ce măsură mi-a reușit). Nu merge să adaug adjectivul „bătrân” fiindcă „ruginit” e folosit și în acest sens.
Pe textul:
„înaintea trezirii din vis" de George Pașa
0 suflu
ContextNici mie nu mi-a fost greu sa-l traduc, mai ales că am reținut și originalul, adică "poem felin". Varianta aceasta e de amuzament. Mie, sincer, nu mi-a plăcut, prefer textul original.
La mulți ani!
La mulți ani!
Pe textul:
„Poem felin în varianta păsărească" de Liviu Nanu
Recomandat0 suflu
ContextRecitesc cu plăcere această poezie din volumul „Niciodată nu spune unei zile că e ordinară”. Sigur că mi-am amintit de ea, doar m-am referit, pe scurt, la aceasta și într-o cronică literară.
Spuneam acolo că „Este (aici, n. n.) un Dumnezeu pe care nimeni nu pare să-L mai vadă, fiecare fiind preocupat de automatismul zilnic, în care El își găsește din ce în ce mai rar locul.”
Acum,. sigur, în citesc cu alți ochi și nu mi se mai pare așa de reușit. Poate unde, dincolo de nota de lirism, parcă m-am săturat de povestirea în poezie de care facem abuz noi, „modernii”. Și tu (bănuiesc) știi că vreau, asemenea șaizeciștilor, să resuscit lirismul în poezie, fie că mă lupt cu morile de vânt. (!)
Oricum, pentru versurile finale (dar nu numai), care m-au impresionat la fiecare lectură, las un mic semn de apreciere.
Spuneam acolo că „Este (aici, n. n.) un Dumnezeu pe care nimeni nu pare să-L mai vadă, fiecare fiind preocupat de automatismul zilnic, în care El își găsește din ce în ce mai rar locul.”
Acum,. sigur, în citesc cu alți ochi și nu mi se mai pare așa de reușit. Poate unde, dincolo de nota de lirism, parcă m-am săturat de povestirea în poezie de care facem abuz noi, „modernii”. Și tu (bănuiesc) știi că vreau, asemenea șaizeciștilor, să resuscit lirismul în poezie, fie că mă lupt cu morile de vânt. (!)
Oricum, pentru versurile finale (dar nu numai), care m-au impresionat la fiecare lectură, las un mic semn de apreciere.
Pe textul:
„mi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context