George Pașa

Camelia, ca de obicei, comentariul tau exprima intr-o forma concisa si la obiect esenta textului meu. La fel, iti multumesc pentru ca ma mai trimiti, involuntar desigur, la dictionarul de mitologie. Nu prea tin minte numele zeitatilor mitologice, mai precis nu mai retin amanunte despre acestea. De mai recurg uneori la gestul orgolios al cunoasterii prin sine si pentru sine, aceasta nu impiedica pe ingeri sa fie cu mine, chiar daca ma dezic uneori de ei. Multumesc!
Cornelia, bun venit in pagina mea. Admiram profunzimea comentariilor tale pe alte pagini, unde gandurile noastre s-au mai intalnit. Si acesta e un comentariu bun. Regulile impun ca autorul sa nu-si comenteze textele, dar pentru a gasi raspunsul la intrebari, poti pleca de la sugestiile oferite mai inainte de Camelia Tripon. Iti multumesc pentru atentia acordata acestui text.
Pasa

Sunt aici, in viziunea mea, niste ganduri ce releva un suflet plin de prospetime, care se mai poate infiora la farmecul nepieritor al fiindului, la prima intalnire cu barbatul \"cel bun, cel tandru/ mereu ascuns in noapte/ printre pasari ce dorm,/ descifrand caile stelelor,/ sfatuind sufletele calatoare/ ce drum sa aleaga\". Complexitatea sufleteasca rezulta, mi se pare, dintr-o desavarsita naturalete in exprimarea trairilor.
Nu sunt un cititor pasionat de jurnale, dar acest text imi placu, mai ales ca adopta forma neobisnuita a versului.
Pasa

Trebuie sa recunosc un lucru: desi am lucrat indelung la aceasta poezie, scriind vreo sase variante, tot nu sunt convins ca am gasit formula cea mai potrivita, care sa ma apropie de cititor. Dar din opiniile voastre se incheaga usor-usor semnificatiile textului. Ce pot sa va spun este ca am urmarit o poezie a cunoasterii.
Cristina, e o alta lumina a singuratatii in textele mele, dar apropiata prin semnificatii de aceea a \"Odei...\" eminesciene. Ideile originale sunt in restul textului.
Stefan, asa este, e si un poem al cautarii de sine.
Elena, nu stiu daca aici \"culorile\" (presupun ca te referi la acelea ale sufletului) sunt mai \"calde\", dar daca spui tu, nu te contrazic!
Valeriu, m-ai pedepsit cu aceste versuri pentru \"rautatea\" comentariilor mele! Mi-am batut putin capul sa inteleg ce-ai vrut sa relevi aici. Raspund: si da, si nu.
Va multumesc tuturor pentru interesul pe care-l aratati textelor mele. Numai bine!
:) Pasa

= Mariana, atunci cand scriam acest poem, intr-adevar am avut trairi intense. Textul parca s-a scris singur, fapt mai rar la mine, deoarece, aproape totdeauna, eu incerc sa impac sentimentul cu ratiunea. Dar acum, dupa ce am facut multe modificari, stiu ca nu mai e aceeasi stare de spirit. Ma bucur totusi ca ti-a placut si iti multumesc pentru aprecierile nemeritate. O zi buna!
Pasa

= Imi pare bine ca ai niste vorbe incurajatoare pentru mine. Cred ca am ramas acelasi, indiferent de modalitatile de exprimare artistica. E greu sa-ti schimbi stilul, mai ales cand nu esti un incepator in ale poeziei. Inseamna ca nu voi fi niciodata un poet de avangarda. Deja scriu din ce in ce mai rar, nu mai simt impulsul creator din prima tinerete. Iti multumesc si iti urez succesul pe care il meriti, pentru ca esti o luptatoare.
Pasa

= Elena, ma bucur ca ai citit textul, dar, sper ca nu te vei supara, versul ales de tine: \"ador cuvintele in bronz taiate\" este inserat ca o expresie a diferentei dintre viziunea statica (incremenita) asupra naturii estetice a cuvantului si una dinamica, mai putin ( sau deloc) explicativa spre care tind in creatiile viitoare. Multumesc pentru semn, e pretios pentru mine!
= Camelia, ideea in sine a textului poate ca e buna, dar, desi am redus textul la jumatate, modificand si mesajul, facandu-l mai putin \"usurel\", eliminand teribilismele, nepotrivite pentru tipul meu de sensibilitate, totusi ceva scartaie in structura acestuia pentru a fi poezie. Cred ca, eliminand prea mult, n-am gasit conectorii potriviti pentru a asigura coeziunea acestuia. Sper sa scriu texte mai bune, spre a ma adresa astfel mai multor cititori. Multumesc!
Pasa

= Sunt aproape convins ca vei mai lucra la acest text, care poate fi unul deosebit. Si mie imi place asa cum este, fiindca, dincolo de divergentele noastre in ce priveste literatura, admir tot ce inseamna inteligenta creatoare. Numele \"eroului\" sau cel al \"eroinei\" din acest poem (imi permiti sa-i spun asa?) nu prea conteaza, ci, in opinia mea, ai in vedere un \"model\" pe care-l consideri nefast. Interesanta aceasta eterna problema filozofica a opozitiei moral /amoral/ imoral. Cate prejudecati distrug armonia dintre oameni, chiar si in domeniul literaturii, unde, poate mai mult ca oriunde, trebuie sa respectam dreptul la diferenta. Scuza-ma daca am divagat putin! Poate voi reveni cu un comentariu pe text, daca vei mai modifica.
Pasa

= Iti multumesc, Mariana, pentru gandurile frumoase si pentru observatii. Ar fi bine si \"sagetile-nmuiate in patimi otravite\", dar s-ar pierde sensul a ceea ce-am dorit initial, pentru ca, de fapt, am utilizat o inversiune. Sagetile au fost otravite in patimi. Voi lasa totusi asa, nu e incorect, chiar daca ambiguu, pentru ca n-as vrea sa ajunga si aceasta poezie la atelier, cu tot parfumul ei vetust.
Comentariul la pastelul tau n-a fost chiar asa de bun, mi-e ciuda ca n-am avut inspiratie mai multa. O seara fericita!
Pasa
p.s. Scuza-ma ca am utilizat una dintre formulele tale preferate de ramas-bun!

= Domnule Baron,
Opiniile dumneavoastra sunt, in parte, corecte. Respect parerile dumneavoastra, chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu ele. Nu este un fragment de poem epic, desi are aceasta aparenta. Am plecat de la un vis, mai precis un cosmar. Recurgerea la prozodia clasica a fost aleasa pentru ca ritmurile incantatorii sa fie in acord cu mesajul. Va multumesc pentru o observatie corecta: nu este un text ermetizat, imi cer scuze pentru afirmatie. Puteam alege o alta cale de a ma elibera prin scris de \"umbrele subconstientului\". Eminescu, Bolintineanu, Alecsandri? Sunt poeti respectabili, sa nu uitam ca si Mircea Cartarescu, in \"Levantul\", se foloseste, prin intertext, de creatia primilor doi. Va multumesc pentru opinii! Cu stima,
Pasa

= Valeriu,
Chiar daca te-ai poticnit la ultima interpretare, eu iti multumesc pentru aceasta incercare. Da, poate ca si numele de Gheorghe ar putea fi sugestiv, dar sa nu uitam, sfantul a ucis balaurul, pe cand eu fug de acesta.
= Ioana, ce onoare imi faci prin prezenta in pagina mea! Nu ti-as da dreptate, textul acesta e usor ermetizat, dar nu incoerent. In ceea ce priveste \"betia de cuvinte\", n-as spune ca exista intr-o masura prea mare. Caut-o in alta parte, la persoane ale caror texte au un rating mai mare. Textul la care te referi in finalul succintei tale interventii avea in subtitlu o autoironie, nu o tentativa de negare de sine. A trebuit sa-l sterg pentru ca era slab, desi, culmea, tinusem cont de propunerea ta de acum doua luni de a realiza un experiment, scriind un text fara epitete. Unul lasasem asa, de amorul artei, doar si tu te mai folosesti de ele. Iar ca sa parafrazez un vers din ultimul tau text, voi spune ca nu a fost knockout, ci knockdown. De aceea voi reposta acel text, cu un alt titlu, alt subtitlu si continutul modificat. Te mai astept!

= Elena, e frumoasa interpretarea ta, chiar daca eu nu m-am gandit la asemenea semnificatii. Poezia a fost scrisa acum 20 de ani, fiind modificata imperceptibil acum vreo luna. Asa ca nu are legatura cu actualul context. Multumesc mult, stiu ca ideile tale sunt trecute prin suflet.
= Cristina, desi eu am avut in vedere eterna lupta a sufletului cu demonismul interior, totusi opiniile tale sunt corecte, astfel incat textul se pare ca e unul \"deschis\" interpretarilor. Voi incerca sa fiu mai vesel in ceea ce scriu, fara a fi prin aceasta superficial. Multumesc!

= Ideile din comentariul tau sunt corecte si dezvaluie o parte dintre semnificatii. Iti multumesc mult ca esti alaturi de mine, intr-un moment mai greu al activitatii mele pe site.
Pasa

Mii de scuze pentru intarzierea raspunsului. Multumesc pentru semn. Intr-adevar, e greu sa ramai tu insuti, dar e un act de onoare, chiar daca o jertfa sisifica nu mai intereseaza pe nimeni. Cu bine!

= Presupun ca referirea este la \"dulcele targ al Iesilor\", un oras drag sufletului meu, desi l-am vazut de cateva ori.
In textul acesta se ingemaneaza instantanee aparent banale cu ipostazele orasului interior, totul marcat de umbra melancolica a trecerii timpului. Chiar si derizoriul devine drag sufletului, aureolat de acea lumina interioara ce se revarsa peste lucruri. Imi place poezia. Voi mai reveni in pagina ta. Cu bine!
Pasa

= Gabri(ela),
Sunt foarte corecte opiniile tale. O singura corectare: \"eu insumi sunt un punct rosu\"(stiu ca a fost o gluma). Am plecat de la o idee stiintifica, aceea a \"deplasarii spre rosu\". Multumesc pentru comentariu.
= Valeriu, tu ai la fel dreptate, de fapt, dreptate ar avea si cel care contesta totul. Nimeni nu este infailibil. Multumesc!

= Va multumesc tuturor pentru opinii, ele vin in completarea gandurilor mele.
Victoria Chitoveanu, asa este, pe \"inaltimile fluide\" ale creatiei, \"ploaia de aur\" poate avea si \"efecte speciale\", dar pentru initiati.
Maria Prochipiuc, textul tau, chiar daca se indeparteaza oarecum de ideile mele, este foarte frumos si constituie expresia unei sensibilitati debordante.
Valeriu Dandes Ganea, ambiguitatea opiniei tale ma pune oarecum in dificultate de a-ti raspunde. Se intelege ca tot ce am scris pana acum n-ar fi fost poezie si poate voi reusi vreodata sa scriu asa ceva. Dar se poate intelege si ca pot scrie o poezie plecand de la aceste ganduri.
Sunt dator totusi cu unele lamuriri. Am avut ca punct de plecare mitul lui Sisif, poate expresia cea mai apropiata de tipul meu de personalitate. Pana acum doua luni si jumatate eram hotarat sa nu public vreodata, nici macar sa postez texte pe vreun site literar. Doream ca prabusirea mea sa fie \"glorioasa\" tocmai prin aureola de ratare sublima, sa distrug mai tarziu, asemenea lui Pasadia Magureanu, tot ce am scris. Nici acum nu sunt convins ca nu voi proceda intocmai cum am dorit. E si in text ascuns gestul de revolta impotriva acelei \"forte\" care mi-a dat harul creator, dar si nenorocul de a ma fi nascut intr-un veac meschin, dominat de oameni insensibili la frumos.
Va multumesc tuturor pentru atentia pe care n-o merit!
Pasa

= Foarte interesant eseul, cu argumente aproape inatacabile. Marturisesc faptul ca si eu, desi n-am preocupari decat adiacente in domeniul lingvisticii, am fost intrigat de etimologiile unor cuvinte romanesti, atribuite de catre lexicografi. Cred ca in multe cazuri nu este vorba de rea-vointa, ci de dificultatea de a stabili aceste etimologii. Lipsa unor scrieri in limba traco-getilor e o drama a limbii noastre actuale, de aceea numai lingvistica generala si cea comparata, ajutate de multe alte discipline conexe si nu numai, cred ca ne-ar putea scoate din impas. Dar pentru aceasta ar fi nevoie de un grup de cercetatori nu numai din domeniul lingvisticii, de mult suflet si, nu in ultimul rand, de multi bani.
Cu stima,
Pasa

= Induiosator textul acesta. Dincolo de factura discursiva, de ironie, spirit parodic, este relevata o tristete ingenua. Chiar daca stilul si subiectul sunt diferite, in structura \"profunda\" a textului gasesc unele similitudini cu \"Cantecul catelei\" de Esenin. Imi place ca ai renuntat la unele versuri in plus, fatza de varianta postata initial. Finalul e bine realizat.

= Inca din titlu imi pare ca sugerezi o alta fatza a realitatii, sau avem de-a face cu o reevaluare a cotidianului, trecut prin filtrul unei constiinte dilematice. Te autodefinesti inca din incipitul textului: \" sunt aici - un dansator/ pe gheata subtire dintre realitate si vis\". Cred ca relevi aici limita fragila dintre realitate si vis, sau ambiguitatea celor doua categorii, aparent opuse, in conditiile in care fiinta se confrunta cu diversele \"chipuri\"/\" masti\" ale solitudinii. N-am inteles totusi versurile: \" cand dorinta de pe urma a oricarei femei/ este sa fie alungata cu pietre din oras?\" Trebuie sa accept, oare, sensul denotativ al termenilor?
Textul continua printr-o simetrie compozitionala: \"sunt aici - o asteptare neutra/ intre a fi si a nu fi\". Presupun ca aici se afla forta poeziei, in aceasta originala reiterare a dramei cunoasterii din piesa lui Shakespeare. Asteptarea aceasta parca se transforma intr-un adevarat ritual.
Finalul, mi se pare a fi in nota specifica intregului text, prin intrebari tulburatoare, care par a sugera limita labila dintre fiinta si neant, dintre real si ireal. Am mai citit si alte poezii ale tale, esti un poet adevarat si-ti doresc realizarea pe masura talentului.
Pasa

= Simt muzical si al culorii, care se regasesc intr-o armonie poetica inefabila. Sensibilitatea poetica patrunde in acel spatiu fascinant, \"in imensitatea de foc alb-astru\", condusa de sonoritatile magice ale baladei. Fara a neglija intregul, remarc urmatoarele versuri, pentru multiplele sugestii pe care le trezesc:
\"degetele mangaie fildesul
simfonie in alb si negru\";
\"Cat de aproape e cerul
Ciprian e cu noi
apele curg intre noi\";
Carul straluceste
in imensitatea de foc alb-astru\". Multumesc pentru textul oferit spre lectura, n-am sa continui interpretarea, lasand versurile sa curga lin in sufletele cititorilor, ca o reprezentare a \"marii, albei lumini\".
Cu afectiune,
Pasa