George Pașa

Multumesc pentru apreciere, Mariana, esti printre cei care nu dispretuiesc versul in metru clasic. Si eu iubesc acest poem, cam prafuit pentru unii. De fapt au trecut vreo 20 de anisori de cand l-am scris.
Cornelia, tu ai dreptate, pentru ca vrei sa ai totdeauna dreptate, desi n-ai totdeauna dreptate. (Repetitia e voluntara). Multumesc pentru semn.
Pasa

Nu am pretentia de a elucida tesatura simbolica a textului, dar cel putin un graunte din miezul lucrurilor/ reprezentarilor semnificate poate voi reusi sa dezghioc. Am in vedere cateva structuri care mi se par a contine acest miez semnificant: \"nascutul din luna a noua\" care \"emana din palme o forta imensa\", \"biografia paralela\", \"miezul de nuca\", \"o lume batrana cu dese pierderi de memorie\", \"poarta inalta\" etc. Titlul este ambiguu, se poate referi si la cineva anume nascut in septembrie, si la niste calitati ale cuiva nascut sub anumiti auguri. Cred numai ca lumea aceea \"cu dese pierderi de memorie\" poate fi si aceasta in care traim noi, indepartati senzorial de ceea ce se afla dincolo de noi sau chiar langa noi, in sacralitatea ce nu se mai reveleaza. In final, avem iarasi \"pragul\" dintre lumi. Dincolo patrund numai initiatii, sau ajung prin perceptii extrasenzoriale cei asemenea omului ce traieste sub semnul luminii. Pentru ca el are memoria unor existente anterioare sau unora paralele. Sper ca n-am aberat prea mult!
Pasa

Marte, sa stii ca m-ai impresionat prin capacittea de a-mi descifra gandurile. Poate numai in final te-ai abatut putin de la subiect, incercand sa-ti impui punctul de vedere intr-o problema spinoasa. Respect opiniile tale si-ti multumesc.
Camelia, saru\' mana, n-am inteles altceva, doream sa fiu putin autoironic.
Pasa

In viata oricarui creator, si a celor mari, nu numai a unora neinsemnati ca mine, au existat momente cand s-au indoit de ei insisi. In ceea ce priveste recomandarile tale, sa stii ca voi tine seama de ele. Sper sa fiu demn de numele primit prin taina botezului si sa inving raul care nu ocoleste pe nimeni. Poate ca am gresit postand acest text in care imi dezvalui mai transparent gandurile nemarturisite in poezie. Multumesc mult pentru comentariu si nu trebuie sa ma \"invidiezi\", m-as bucura daca ai intampina ce scriu cu un zambet ironic si intelegator.
Pasa

Valeriu, Andreea,
E o confruntare cu sine, fara pretentia de literatura. Exprima stari, nu permanente, ci momentane din evolutia spirituala. Nu te ingrijora, Valeriu, mai pastrez in suflet destula credinta, iar in ce priveste a doua alternativa, imi cunosc limitele.
Ai dreptate, Andreea, uneori ne trebuie atat de putin pentru a fi fericiti, dar ne complicam uneori inutil existenta.
Va multumesc!

Camelia, iti multumesc pentru aceste noi dovezi ale vechimii noastre pe aceste meleaguri si despre acest nou cuvant cu etimologie straveche. Intr-adevar, era greu de crezut ca romanii ar fi adoptat un termen din limba turca, atunci cand aveau neindoielnic un termen pentru a denumi o ocupatie straveche in tinutul locuit de geto-daci. De aceasta data nu am nici o rezerva la argumentele tale, care urmeaza o filiatie corecta, explicand si evolutia fonetica si semantica a termenului. Sper ca aceasta contributie a ta sa aiba ecou si in lumea lingvistilor, care sa initieze cercetari serioase. Ar fi si o dovada de respect pentru un popor stravechi, nascut intr-un leagan al civilizatiei umane.
Pasa

Andreea, comentariul tau dezvaluie unele semnificatii si sigur ca te apropii de idee. In ceea ce priveste \"scheletul\" (constructia) textului, sunt putin nemultumit, deoarece, urmarind ideea si \"revarsarea\" fluviului textual, am creat anumite sincope datorate existentei prea multor propozitii principale, independente, sau coordonate indeosebi prin juxtapunere. In final, exista o alaturare suparatoare: \"asemenea unor\", sa vad daca o pot inlocui.
Multumesc pentru comentariu!
Camelia, ai dreptate, n-am fost prea clar intr-un comentariu anterior. Imaginarul nu e bacovian, poate numai tristetea care pluteste deasupra textului. Dar si ea se \"neutralizeaza\" prin aceeasi aspiratie spre lumina pe care tu o descoperi in textele mele si, de cele mai multe ori, este reala. Revin, spunand, fara urma de modestie, ca am totusi un stil al meu, chiar daca el nu inseamna prea mult in contextul poeziei actuale. Multumesc pentru comentariul pertinent!
Pasa

Valeriu, ce sa fac daca ma apropii mai mult de imaginarul bacovian decat de acela apartinand lui Ion Pillat, unde, parfumul din vii si poamele suculente sunt mai prezente. Si eu iubesc toamna, nu toate poeziile mele care au aceasta tema sunt triste. Dar cel mai mult indragesc primavara. Multumesc pentru semn!
Cornelia, nu stiu cum de ti-a placut tie aceasta aiureala, dar am convenit, nu e obligatoriu sa fim de aceeasi parere. Risipitori suntem cu totii, mai mult sau mai putin. Multumesc!
Pasa

M-a atras textul, ca si alte personale ce-ti apartin, pentru ca, in opinia mea, avem aici o autentica devenire a fiintei, traind intre \"prabusirile\" abisale si inaltarile spre lumina. Se pare ca avem aici rodul unor experiente revelatoare, nu doar simple cugetari.
Pasa

Iarasi ai realizat un eseu foarte bine documentat, bazat si pe intuitii personale, fapt pentru care ai toata admiratia mea sincera, chiar daca mai pastrez unele rezerve. Introducerea este captivanta, citandu-l pe J. D. Michaelis, ne apropii de mesajul textului. Nu voi relua intregul \"aparat\" argumentativ, prin care ne evidentiezi importanta numelui Basarab pentru constiinta si spiritualitatea romaneasca. Spun totusi ca mergand pe filiera analogiei cu radacini vechi egiptene, cu limba celtilor, pastrata in termeni francezi sau cu limba Vedelor, \"calea spre lumina\" este deschisa. Asa e, stramosii nostri nu trebuiau sa-i astepte pe latini sau pe slavi pentru a numi ceva. In aceste conditii, dilema lexicografilor este si mai mare.

Soapta a destinului? Tacere in asteptarea celui cunoscut \"doar in partituri neterminate\"? E aici ceva care se releva intelegerii dincolo de semn: nespusul, intangibilul... Totusi, avem in fata un text care e tributar si unor locuri comune, dar cine nu cade in acest pacat? Spre exemplu: \"tacere de plumb neagra rece\". Mi-a placut totusi poezia!
Pasa

Chiar am remarcat recent ca, fara a urmari un \"ciclu poetic al sarutului\", ca sa-i spun asa, in sapte dintre ultimele zece texte postate, lexemul \"sarut\" este prezent. Daca am inceput cu \"sarut de umbre\", in \"incantatii\", eu zic sa ma opresc, deocamdata, la \"semnul crucii din saruturi\" in aceasta poezie. Sunt uluit ca te-a impresionat ideea, poate singura demna de atentie aici. Am eliminat, cum procedez in ultimuj timp, jumatate din text, dar nu sunt multumit. Ultimul vers mi se pare si mie acum nepotrivit contextului, dar, spre a-l inlocui, va trebui sa mai adaug altele.
Multumesc, Alina, pentru comentariu!
Cu stima,
Pasa

Ei, chiar Frankenstein! Sa inteleg faptul ca nu prea ti-a placut textul? Te inteleg, stilurile noastre sunt diferite, desi exista uneori idei apropiate tratate in forma deosebita. Initial, textul avea dimensiuni duble, dar am eliminat pasajele cu tenta epica, pastrand lirismul, mai apropiat sufletului si \"programului\" meu estetic. Multumesc pentru semn, Valerio! Numai bine!
Pasa

Stefan, par a fi prezente aici, concomitent, si o anume inchistare pe care ti-o produce acea \"capsula de beton\" in care esti nevoit sa-ti duci o parte a existentei, si o anume osmoza care se produce intre fiinta si spatiul acesta. E aici si acea consumare lenta a fiintei, cu fiecare noua traire marcata de spatiul angoasant. Poate gresesc, dar eu asa inteleg o parte dintre ideile textului. Cu bine!
Pasa

E lumina, totusi, Camelia, pentru ca finalul \"negru\" aduce constiinta relativitatii, de aici si \"dozarea\" de care vorbesti. Mie aceasta constiinta imi aduce, adeseori, o stare de pace interioara, chiar daca poate fi si un semn al resemnarii. Multumesc pentru semn, desi, recunosc, distihurile sunt modeste fata de exigentele poeziei actuale si fata de pretentiile pe care le am de la mine si de la altii.
Pasa

Nu stiu daca poezia este \"construita din lucruri mici, microscopice aproape\", dar e punctul tau de vedere si il respect. Finalul exprima tristetea ca, dintr-un univers de semne teoretic nelimitat, poezia ramane intr-un areal restrans, pentru a se putea comunica pe sine. Multumesc pentru semn. Numai bine!
Pasa

Am reanalizat totul si mi-am dat seama ca ai integral dreptate. Exista in acel cuvant, \"preobrajenie\", un termen corespondent, \"obraz\" (infatisare, chip, fata, figura), precedat de un prefix (\"pre-\") si urmat de un sufix (\"-enie\"). Dar cuvantul \"obraz\" exista si in limba romana, apartinand, dupa cate stiu, substratului autohton. Asadar, influenta este inversa celei presupuse initial de mine. Multumesc, nu doream o polemica, numai sa ma lamuresc. Asa cum spune si domnul Florescu, eseul e remarcabil.
Pasa

Sunt interesante, ca de obicei, toate analogiile pe care le faci. M-am oprit insa asupra unui aspect lingvistic. Ai dreptate ca Schimbarea la Fata coincide cu ritualuri ale trecerii de la vara la iarna. In slava veche bisericeasca si in limba rusa, sarbatorii numite Schimbarea la Fata i se spune Preobrajenie, ceea ce se traduce exact prin sintagma din limba romana. In zona noastra, batranii spun acestei sarbatori Probijan. De aceea, eu consider ca toate variantele sunt in realitate generate de dificultati ale omului simplu de a pronunta numele slav, el necunoscand limba de cult din acele vremuri. Dar e posibil sa ai si tu dreptate.
Pasa

E si o incercare de a defini creatia, dar in plan secund, nefiind propriu-zis o \"arta poetica\". \"Inima albastra\"? Nu prea. \"Fericirea... albastra\" apare si intr-o poezie de numai sase versuri a lui Esenin: \"Sinee sciastie... Luniie noci!\" (\"O, voi nopti cu luna... Fericire-albastra!\" -traducerea mea). Dar sensul este cu totul altul in textul meu, care initial nu avea simbolul albastrului. Oricum, apreciez comentariul tau, chiar daca textul nu este si n-am vrut sa fie, asa cum spui, \"spectaculos\". Multumesc mult, Camelia!

E-adevarat, unii \"scriu poezia/ ca si cum ar curge o apa\". Nu sunt de acord insa cu ideea ca ar fi si idioti de geniu, desi teoria nu e chiar noua. La fel nu cred ca ar trebui sa confundam genialitatea cu \"supradotarea\" intelectuala sau cu nebunia. Dar geniul oricum are o capacitate peste medie, el poate innebuni, dar nu mai e atunci acelasi. Oricum, e si aici o privire lucida, nu vreau sa fiu categoric. Cred ca textul invita mai degraba la reflectie, fara a fi o realizare poetica in sine.
Pasa