mic poem

atâta melancolie n-am mai văzut de la macedonski. serios. finalul e super... valuri ca niște mici volume de poezie. curiozitate: cui aparțin volumele de poezie?!
amical,

o noapte salvata prin adierile cuvintelor ce le-ai cules din nisip

ai dreptate , intr-o mare parte din lume nu e plictiseala

Mi-a placut poezia. Credeam ca e mai scurta, asa ca am intrat s-o citesc. :)) Lasand gluma, mi-au placut aromele sarate, pielea stransa intr-un joc de menghina (nevinovat), valurile aducand mereu la mal mici poeme din memoria nisipului. Ai avut o viziune interesanta si ai asternut-o frumos pe acelasi nisip...spulberat de vantul rece din viziunea mea. :)

Tonul grav alternează cu acela ironico-ludic, ultimul perceptibil în structura \"de adâncime\" a textului. Mi-au plăcut îndeosebi versurile: \"nu am găsit nici urmă de plictiseală/ doar kilometri întinși de apă sărată\", unde sunt perceptibile \"tonurile\" evidențiate. Finalul e simplu, marea, fără îndoială e depozitarul secret al multor versuri. Nisipul încins poate lua forme ale viselor fiecăruia.

alberto, valurile sunt ale mele cu tot cu volumele de poezii. m-ai surprins placut, serios si eu stiu de ce. incantat. cat despre melancolie, deah, ce sa spun si eu ma mai loveste asa ca un val.
anni, exact in acea parte a lumii am ales sa traiesc. te invit si pe tine. adica pe toti.
elia, vizita ta ma onoreaza. iti multumesc. imi cer scuze ca nu a fost mai scurta poezia:), dar ... oricum important e ca te-ai odihnit putin aici, si ca te-ai simtit bine, cel putin asa cred :)
gheorghe, viata nu are ton grav, ironciul nu inseamna bataie de joc inseamna luciditate, cum bine ai vazut. iar marea, chiar daca nu suntem prieteni pana la sare( eu prefer mai mult muntele) ii inteleg perfect rolul si vraja care o aduce la mal tot timpul.
va multumesc din suflet ca ati citit acest poem si chiar, mai mult ati reusit sa exprimati asa ganduri frumoase. dar hai ca ma simt ca la o decernare de premii lacrimogena si nu e cazul( nu inca;) )
zi buna sa aveti

deși descopăr un început ingenios și jucăuș (prima strofă)
nu mă pot mulțumi cu un final atât de anost
și de aproape dulceag-feminin

poeme pe nisip trecere valuri
perle de cocos îmbrățișări cu lună -
sunt un soi de metaforizări fără forță

forță adică șoc? această poezie nu se bazează pe forță. din contră. finalul îmi place enorm, așa slab și lacrimogen (cum pare doar). ce ai tu cu el?:)
seară bună