mini_gazel

Pasadia, Pasadia, pasdescult prin Infinit, eu iti las in pumn de soapte, o portita-n gand stirbit. O furtuna se pornise si tu pierzi vara fierbinte, ratacind carari cu lumea la statui si la morminte? Nu stiam ca-n poarta verii lumea tace si se pierde... fugi pe tarmul meu de mare si te uita: totu-i verde... chiar si valul cel albastru care bate tarm si dig, scoicile-s mai rotunjite... vezi ca-i loc de vanatoare, de serbare campeneasca. schimba azi pe cal magaru, du-l in lume sa iubeasca... am trecut de poarta verii. azi suntem pe scara-n vis, Carnaval si Amintire tes carari spre Paradis... e si balciul cu pierzanii, e si marea colombina... nu uita ca doar Pendula iti masoara-ntreaga vina... iar trimit si iar las semne. se intorc in zbor cocorii. un amestec de durere, sparg in cifre zorii, norii...

Știi cum se spune, strici orzul pe gâște. Textul acesta al tău nu merita să se afle în subsolul unui text slăbuț. Îmi însușesc reproșurile blânde ascunse între mărgăritarele versurilor tale. Dar se pare că sunt destinat ratării și nu voi lăsa nimic demn de luat în seamă în urma mea. Mulțumesc pentru semnul care altădată poate îmi va ea puteri noi.

mi-o placut de \"nea_poem\"-ul tau, semnat \"tănase cel de lemn\".
un min_gazel fain (de vara).

cu stima, blueboy

Cornel, mă bucur că te-a distrat nea_poemul meu. Ce să zic, poate că nu e rău să mai scriu din când în când și astfel de texte, nici chiar poeți adevărați nu pot fi mereu egali cu sine, darmite unul care nici nu e convins fac e poet au ba. Mulțam de semn.
Cu stimă,
Pașa