George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„Sunt o femeie frumoasă" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„Sunt o femeie frumoasă" de Carmen Sorescu
Pe textul:
„mersul pe bicicletă" de alice drogoreanu
Prima strofă m-ar trimite cumva la limbajul psihocriticii, dar n-aș vrea să uzez de această metodă. Pentru că e aproape evidentă acolo frustrarea tatălui ce și-a sacrificat drumul său pentru \"cei doi vlăstari abia răsăriți. Despre ceva asemănător vorbește Vladimir Marinov în \"Figuri ale crimei la Dostoievski\" (\"Caiete de psihanaliză\" -2). Nu e un text prea pe placul meu, dar nu neg faptul că e literatură. Nu-mi place prea frecventa utilizare a lexemului \"puroi\", Mai ales în versuri consecutive. Mi se pare un neajuns.
Pe textul:
„puroiul parfumat. mai răul" de Plopeanu Petrache
Pe textul:
„penumbră. în loc de..." de Adriana Lisandru
Pe textul:
„răspunsul sângelui" de George Pașa
Pe textul:
„Covrigi cu sare și mac" de Vasile Mihalache
Pe textul:
„somnul ca o iarbă înaltă. reamintire" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„instant poetry" de George Pașa
Pe textul:
„instant poetry" de George Pașa
Te pa, bre!
Același,
Pa...șșș...a
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (41)" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„mirosiți această femeie" de Adrian Firica
RecomandatPe textul:
„Între două spații" de bucur alexandra-emilia
RecomandatPe textul:
„Între două spații" de bucur alexandra-emilia
RecomandatCu aceeași prețuire,
Pașa
Pe textul:
„câteva guri negre sunt de ajuns. enigma" de Ela Victoria Luca
RecomandatCu respect,
Pașa
Pe textul:
„prostituatele noastre seamănă tot mai mult cu amintirile puse la zid" de Valeriu Sofronie
Nu-i un paradox aici, dar, deși narativitatea e mai bine conturată, n-aș spune că lipsește lirismul, conturat, poate, prin acele versuri imperceptibil modificate de la o strofă/ secvență la alta : \"setea era a lor (..)/ curvele lor/ erau curvele lor\", sau prin finalurile strofelor. N-aș vrea să mă refer la semnificații, am înțeles în felul meu, poate mai ciudat pentru alții, lăsând pe alții mai \"pricepuți\" să le înterpreteze. Mai spun numai atât: un text ce-și merită recomandarea.
Pe textul:
„cei ce n-aveau nume" de Leonard Ancuta
Recomandatmaree noaptea
închide pleoapa mării
ochiul de nisip
S-ar apropia astfel de haiku, deși s-ar schimba cumva sensul.
Pe textul:
„maree..." de ioana matei
De îmbunătățit
