GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Nu prea accept poezia-jurnal, nici la alții, nici la mine. Nu înseamnă că aș avea neapărat dreptate. Am citit textul de mai multe ori, cum procedez atunci când las un comentariu, dar mi-a lăsat aceeași impresie. Nu înseamnă că nu m-a impresionat deloc, dimpotrivă. Am găsit poezie și în strofa I. Sau, lecturat cu voce tare sau, mai ales, prin vocea interioară, dă fiorul specific poeziei. Mă refeream la faptul că dacă e o poezie de stare, cu accent pe denotativ, ar mai trebui ceva care să ducă spre poezie. Și orice poet născut, nu făcut, știe acest lucru.
P.s. Călin, voi încerca să te contactez pe e-mail.
P.s. Călin, voi încerca să te contactez pe e-mail.
Pe textul:
„simetrii" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextCred c-ai vrut să spui \"exclam\", sau,cine știe, \"ex-calm\" (adică acum nu ești?!) Despre \"șantieria\" pot spune că a fost o vreme și supliciul meu, dar tu spui aici altceva. N-am să explic de ce, dar cred că știi că nu e unul dintre textele tale reușite. și spun acest lucru amical-tizos, mai mult pe jos. Cred că trebuie să ne potcovim din nou caii, ce zici?
Pe textul:
„Șantieria my love. Noroaie pe pîine" de George Asztalos
0 suflu
ContextAdriana, cucu! Fii atentă aici, eu sunt George! Nici măcar nu e Călin rătăcit prin \"file din poveste\". Mode, știi, rimează doar cu \"ode\". Eu râd, dar nu e râsul meu. Știi cum e.
Pe textul:
„simetrii" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextDincolo de nostalgiile și discursul hazliu-amărui, mi se pare că e o alunecare spre o poetică distanțată oarecum de estetic. Nu cred că Adriana Lisandru se poate rătăci printre modele timpului. E un text mediocru, nesalvat nici de unele ghidușii, poate de ultima strofă. Nu neg sinceritatea mesajului, dar mi se pare că se pierde într-o mare de unde a dispărut orice urmă de apă. Adică un deșert al prozaicului facil.
Pe textul:
„simetrii" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextSacâzul acela parc-ar fi pentru niște paralele între... Înseamnă că sensul nu va fi prins din zbor, va da iluzia că ar putea fi decelat undeva la intersecția liniilor, poate de aceea este necesară evitarea alunecării. Cumva se încearcă aici fixarea în limbaj poetic a relației limbă-gândire. Între ele, o altfel de gravitație a lucrurilor, sustrase eroziunii lente. \"Canarul\" nu va mai ști să cânte, închis în cadrul îngust al conceptualului. Totul se uită, rămâne să ne închidem în cuvânt, așteptând ultima respirație a Sensului. Și aș mai schimba ușor unghiul, dar, uite, m-am oprit la această respirație a subtextului. Deși cred că s-a insistat aici pe infrareal.
Pe textul:
„puțini canari sunt lăsați liberi. urmează inevitabila uitare" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextM-am oprit puțin mai mult la ultima strofă și, dacă am trecut ușor înțelegător peste tautologia \"să tac\" - \"tăcerea\" (pentru că o ști autorul de ce a utilizat-o), ultimul vers m-a surprins, prin schimbarea bruscă a registrului. Și nu știu de ce unii se feresc și blamează acest lucru, de ce această prejudecată, atunci când, o rotire măiastră de condei poate aduce și frumosul. Mai ales atunci când nu se abuzează de registre stilistice diverse, ci e numai o ieșire dintr-un discurs monoton, dând o unitate mai bună întregului. În rest, tu știi, vasile, că iubesc metafora și comparația, dar prea se abuzează de ele. Nu mă alătur, sigur, iubitorilor \"poeziei leneșe\", dar...
Pe textul:
„tic" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextMaria, eu nu sunt printre adepții eliminării asonanței, dimpotrivă. În textele mele vei găsi foarte multe asonanțe. Dar aveam impresia că aici (poate mă înșel) e o dizarmonie. Nu e cazul să umplem pagina cu teoretizări. Eu vorbesc din ce în ce mai rar pe aici, vocea mea nu mai contează. Rog să fiu scuzat pentru intervenție, probabil voi tăcea altădată.
Pe textul:
„o nouă zi" de florin caragiu
0 suflu
ContextFlorin, știu că ai un simț deosebit al cuvântului, de aceea poate reușești, fără a schimba ideea, să elimini lipsa de eufonie din primele două versuri, în special în construcția aceasta: \"ne ridicăm capul/ ca atunci când\". E păcat de un text reușit, în opinia mea.
Pe textul:
„o nouă zi" de florin caragiu
0 suflu
ContextÎmi pace textul începând cu versul \"am alergat în bibliotecă\". Până acolo mă poticnesc de construcția \"spoirea mea cu viață\", dar poate că e numai o chestiune de gust. Culeg albăstreaua de pe jos și continuu și eu să visez.
Pe textul:
„iarba frigurilor" de silvia caloianu
0 suflu
ContextRecitesc, pentru a nu știu câta oară această poezie și e ceva aici care nu-mi dă pace. Și cât de potrivit e acel motto din Dante, fapt pe care abia acum îl observ. O memorie selctivă, concentrată asupra esențialului sau, mai dagrabă, o retrăire a unor momente aparent banale, dar acum reconfigurate sub aura poeticității. \"Acolo se sfârșea abrupt totul\", pe malurile Vezii, dar tot acolo începea și o altă lume, după acea cădere in-vers. Cine spunea că nu se mai scriu lucruri bune și despre experiențele din lumea satului? Petruț Pârvescu realizează acest lucru, fără ironie postmodernă, dar nici în manieră pășunistă. Discursul său e modern, ingenuu și profund concomitent.
Petruț, te mai așteptăm cu alte poezii, lipsește spiritul tău pe aici.
Petruț, te mai așteptăm cu alte poezii, lipsește spiritul tău pe aici.
Pe textul:
„păcala făgețelului (VII)" de Petruț Pârvescu
0 suflu
ContextUn gând bun pentru poetul Valeriu Dg. Barbu, sperând că a reușit să crească valoric de la un volum la altul. Sper că voi avea cândva privilegiul de a citi această carte și de a privi în ochi pe poet. Selecția din prefață e interesantă în sine, dar poate că aș fi dorit și câteva cuvinte despre volumul \"tablele împărțirii\". Felicitări poetului!
P.s. Sper că volumul a fost redactat cu atenție, spre a nu mai apărea greșeli ca altădată. Spre exemplu, în poezia de pe copertă am sesizat o virgulă între subiect și predicat: \" și că ea, n-a învățat nicio buche de carte...\" Sau e o ironie, apropo de ceea ce se spune în acel vers?!
Cu respect pentru autor și pentru Maria Prochipiuc,
George Pașa
P.s. Sper că volumul a fost redactat cu atenție, spre a nu mai apărea greșeli ca altădată. Spre exemplu, în poezia de pe copertă am sesizat o virgulă între subiect și predicat: \" și că ea, n-a învățat nicio buche de carte...\" Sau e o ironie, apropo de ceea ce se spune în acel vers?!
Cu respect pentru autor și pentru Maria Prochipiuc,
George Pașa
Pe textul:
„Tablele împărțirii la Constanța cu Valeriu Dg. Barbu" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextElia David, era acolo o greșeală de tastare. Am apăsat pe \"ț\" în loc de \"ș\", de aceea vi se părea nonsens. În rest, așa a fost să se scrie.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Pe textul:
„n-am cum să uit" de George Pașa
0 suflu
ContextComentariul tău a devenit vizibil după ce am scris comentariul de răspuns. Da, de m-aș fi gândit la un autoportret, sugestia ta ar fi fost bună. Apreciez totuși unghiul din care ai privit. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
george Pașa
Cu aceeași stimă,
george Pașa
Pe textul:
„seara cuvântului ce mântuiește" de George Pașa
0 suflu
ContextDoru, discuția ar fi lungă, atât în ceea ce privește actualitatea unei poezii, cât și mântuirea sau nu prin cuvinte. Cred că Dumnezeu ne-a lăsat această opțiune: să alegem cuvântul care înalță și construiește, parte din Creația Sa, și să ne ferim de ucid în alții sau în tine omenescul.
Dana, e un comentariu sensibil și inteligent, pentru care, de-ar fi posibil, ți-aș acorda toate stelele de pe cer. În ceea ce privește poezia mea, mă bucur că se ridică la înălțimea exigenței tale și nu voi mai deveni și acum demolatorul propriei creații.
Petrache, ideal ar fi să oferim atât poveștii, parte din cuvânt, cât și întregului, adevărata lor splendoare.
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri, gânduri, încurajare.
Cu respect,
George Pașa
Dana, e un comentariu sensibil și inteligent, pentru care, de-ar fi posibil, ți-aș acorda toate stelele de pe cer. În ceea ce privește poezia mea, mă bucur că se ridică la înălțimea exigenței tale și nu voi mai deveni și acum demolatorul propriei creații.
Petrache, ideal ar fi să oferim atât poveștii, parte din cuvânt, cât și întregului, adevărata lor splendoare.
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri, gânduri, încurajare.
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„seara cuvântului ce mântuiește" de George Pașa
0 suflu
ContextVăd aici o pendulare a gândului între mai multe dimensiuni. Acest lucru mi se pare că se întâmplă în aceeași secvență poetico-narativă, încât e mai greu să analizezi printr-o privire a ansamblului mesajul textului, poate numi printr-un eseu. De fapt, poemul capătă, și nu numai aici, în creația lui P. Plopeanu și o factură eseistică, dublată (sau triplată, mai bine zis) de narativitate și lirism.
Fără a neglija întregul, m-am oprit la versurile: \"ceea ce am descris până acum nu se poate numi decât pregătirea întregului pentru emoția părții/
aceste cuvinte îmi vin și pe limbă după ce s-au închegat în creier\", nu numai pentru că îmi regăsesc acolo și propriile mele gânduri, ci și pentru a spune că mi se pare că mi se pare, din unghiul meu, nepotrivită în context formularea \"mi s-au închegat în creier\". Dar poate că trebuie să modific unghiul de percepție. Cred că voi avea nevoie de un timp mai mare pentru a diseca bogăția de sensuri a textului.
Fără a neglija întregul, m-am oprit la versurile: \"ceea ce am descris până acum nu se poate numi decât pregătirea întregului pentru emoția părții/
aceste cuvinte îmi vin și pe limbă după ce s-au închegat în creier\", nu numai pentru că îmi regăsesc acolo și propriile mele gânduri, ci și pentru a spune că mi se pare că mi se pare, din unghiul meu, nepotrivită în context formularea \"mi s-au închegat în creier\". Dar poate că trebuie să modific unghiul de percepție. Cred că voi avea nevoie de un timp mai mare pentru a diseca bogăția de sensuri a textului.
Pe textul:
„dinspre margine spre adânc și durere. noua acceptare a perspectivei" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextIoana, Dan, Diana,
Vă mulțumesc pentru semnele de lectură, chiar dacă aici e un text slab, pe care eu l-aș fi încadrat la Atelier. Dar, cum poezia mea nu există, n-ai cum să cataloghezi nimicul. El, ca și fiindul, e deasupra a toate.
Vă mulțumesc pentru semnele de lectură, chiar dacă aici e un text slab, pe care eu l-aș fi încadrat la Atelier. Dar, cum poezia mea nu există, n-ai cum să cataloghezi nimicul. El, ca și fiindul, e deasupra a toate.
Pe textul:
„nu mai căutați/ aici bântuiește nimicul" de George Pașa
0 suflu
ContextSinele e bine-mersi, independent de mine (doar eu nu exist). Îl mai ajută puțin și supraeul... Eu vin și spun: poezia nu va muri, va pleca singură prin pustiul... nimicului.
Pe textul:
„nu mai căutați/ aici bântuiește nimicul" de George Pașa
0 suflu
ContextIoana, ce-i cu tine?! Tu nu vezi aici negarea de sine? Eu nu exist și nici ceea ce mi se pare că scriu.
Pe textul:
„nu mai căutați/ aici bântuiește nimicul" de George Pașa
0 suflu
Context