Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Adăugarea acelei penultime strofă aduce textul aproape de ceea ce intuiam că mai este necesar. Aș vedea acea strofă chiar în finalul textului, dar, sigur, e doar o părere. Poate și cuvântul Hristos ar trebui scris cu litere mari, dacă s-a procedat așa în cazul cuvântului \"Paște\".
Ceea ce spuneam în comentariul precedent se baza și pe o unitate de viziune asupra întregului ciclu poetic. Nevăzând în intenția auctorială acea demitizare nietzscheeană sugerată de dnul Vișan, mi se părea că rememorarea sărbătorii atinge numai latura sa profană, deși sunt aproape convins că s-a urmărit și sublimarea acesteia.

Pe textul:

„păcala făgețelului (XVIII)" de Petruț Pârvescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mai ester o greșeală de tastare: \"negrii\". Părerea mea este că relatarea aceasta simplă, în care mulți se pot recunoaște, păcătuiește prin absența a ceva care să scoată discursul dintr-o narare fără niște pârghii cât de cât poetice. Ceva care să te ducă și dincolo de cuvinte. Spun acest lucru, fiindcă, în celelalte poezii din \"păcala făgețelului\", exista ceva (vreo imagine, vreun simbol, vreo răsucire semantică etc.) care să transfigureze realul. Sincer, maestre Petruț Pârvescu, mă așteptam ca un poem despre aceste momente sacre din viața omului să aducă mult mai mult.

Cu aceeași stimă,
George Pașa

Pe textul:

„păcala făgețelului (XVIII)" de Petruț Pârvescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Parcă totul ar fi dominat de un cerc magic, fiindcă ai descoperit o nouă relație între poeme, deși ele s-au dorit a fi independente, unite printr-un titlu și printr-o idee sintetică.
Citesc și eu ceea ce scrii cu aceeași plăcere.
Mulțumesc, Iarina!

P.s. Mulțumesc și lui Adrian Firică pentru curajul de a remarca aest grupaj de poeme într-un vers.

Pe textul:

„Între stingere și înviere" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, în pustie, Adrian, pentru că trebuie să fie. Mările interioare păreau cam sărace, poate unde vor fi murit demult, și ce mi s-o fi năzărit aici va fi fiind vreo amintire de-a cititorului de vise.

Apropo de titlul comentariului tău: mi s-a năzărit cândva, într-o stare de contempativă (sau poate de prostație!) poemul ăsta: Tu nu ai margini! Cred că tot la el (sau la ea, estetica) mă gândeam.

Pe textul:

„Între stingere și înviere" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dragoș, într-adevăr, observ și eu abia acum faptul că ia naștere un alt poem din titlurile celor șapte, deși nu am urmărit acest lucru. Însă se pare că, dacă aș parafraza unele afirmații ale lui Yannelis, Hazardul a primit mat folosindu-mă de mutările sale. Ceea ce spui în ultima frază am avut în vedere. Șapte am zis de la început să fie. Și atunci: \"Să fie!\"

Sunt onorat de intervenția ta critică pătrunzătoare!
Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„Între stingere și înviere" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Mureșan, mă bucură faptul că v-au plăcut aceste poeme.
Domnule Gheție, sunt onorante remarcile dumneavoastră. Vă mulțumesc!
Yannelis, este bună și așezarea pe care o propui. În primul caz, inversarea emistihurilor duce la alt sens. În al doilea caz, e mai bună varianta oferită de tine, dar, cum nu m-am referit la aprilie, în gneneral, ci la acest aprilie, rămâne așa. În al treilea caz, ceea ce propui ar mai cere altceva, cel puțin să fie un distih. Mie mi se pare, cel puțin din unghiul avut în vedere, că numai în forma aleasă de mine rămâne poem într-un vers. În ultimul caz, ai dreptate, poate lipsi \"în așteptare\", fiindcă mai e prezent un cuvânt din aceeași familie în titlu. Voi schimba în manuscris. Sunt bucuros, ca de obicei, de prezența și de sfaturile tale.

Pe textul:

„Între stingere și înviere" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mi-au plăcut mult ultimele două versuri, esențializate, puternice, încât ar putea fi demne să stea (de ce nu?!) și într-o \"pașadină\" sau, mai precis, respectând stilul tău, într-o adilisandrină. Uite ce-a ieșit:

de-atâtea ori ar fi trebuit să vorbim
astăzi plutesc în tăcerea aceasta ca un galion
cu echipajul decimat de holeră.

nu vreau pânze noi nici o altă busolă
mai degrabă aruncă-mă-n aer sparge ferestrele.

am nevoie de tine ca de singura piele în care mai pot să-mi întorc dimineața spre nord.

Pe textul:

„singura piele" de Adriana Lisandru

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Scuzele mele pentru erorile de tastare. Se va citi astfel, în rândul al doilea: \"care vine atât din...\", iar în ultimul rând, desigur, \"ființei\".

Pe textul:

„Storul strâns" de Florin Andor

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ca și în alte \"percepții\" ale autorului, remarc aici o poezie a dacantărilor lirice, concisă, eliptică, meditativă, care vine dintr-o confruntare cu interiorul, dar și din transcenderea limitelor. Nu-mi amintesc dacă și în alte poezii din aceeași serie mai există un monostih final izolat, însă pot să remarc aici faptul că ideea se dovedește inspirată.
Nu pot reproșa aici manierismul stilistic, întrucât prin perpetuarea de la un text la altul a ceea ce remarcam la început se dă și unitate de viziune întregului reprezentat de \"percepții\". Paradoxal (sau poate că nu), aici abundența de tropi nu pare deranjantă, nu se cade în obscuritate.

De remarcat această poezie a revelării finței și luminii, după rătăciri prin tenebrele clipei.

Pe textul:

„Storul strâns" de Florin Andor

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dragoș, da, deși nu s-a dorit inițial o artă poetică, textul a ajuns și așa ceva. Cred că mulți dintre noi ne dorim un \"curent (mai) subțire\", care să nu ne mai dea atâtea dureri de cap și de fălci!

Onorat de vizită!

Pe textul:

„un curent subțire" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Liviu, ai primit bonusul. Să zicem că ar fi numai scobitoarea, fiindcă torturile oricum exista.

P. s. Ai o bună inspirație în ultimul timp.

Pe textul:

„un curent subțire" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Într-adevăr, rândul final spune ceva. Sunt cam nemulțumit fiindcă, mergând pe forța de sugestie a enunțului, am văduvit cumva puterea imaginile sensibile. Adică nu prea se simte vreo emoție. Am mai scris în acest stil, dar îmi reușea mai bine complexul intelectiv-emotiv. În general, poeziile mele, dacă nu pot fi recitate, nu au nici forța de a pătrunde în suflete. Mi se pare că numai în 50 la sută din text există ritmul necesar, în rest, prea multe sincope ritmice. Asta este, nu mai pot modifica, întrucât se pierde mesajul.

Vă mulțumesc!

Pe textul:

„duplicare" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mai precis, bună dimineața, domnule Dume! Mă gândeam că nu e neapărat nevoie ca vreunul \"să se ascundă printre orizonturi\", fiindcă oricum trăiește între ele. Cât despre lumină, aș spune că înghițitorul este și înghițit. Oare frustrările pot părea, uneori, semne revelatorii?

Dintr-o ultimă resorbire...

Pe textul:

„azi n-am să vă dau bună-ziua" de Teodor Dume

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am uitat să spun că ai o greșeală de tastare: lipsește o pauză la cuvintele \"de asemeni\", sau poate ai vrut să scrii \"de-asemeni\".

Pe textul:

„întunericul este lut moale" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ai scris și acum o poezie bună, din păcate sunt prea puțini să vadă acest lucru sau să se oprească aici cu un comentariu pe măsură. Poate începutul ar fi puțin cam neinspirat, fiindcă, în opinia mea, n-aș începe textul cu o succesiune a definițiilor poetice. Poate fără primul vers, totul ar fi altfel. A doua jumătate a textului mi se pare mult mai reușită, chiar dacă sunt vreo două imagini poetice cu o structură oarecum stănesciană.

Oricum, nu e prea bine să iei în serios critica, în consecință, nici pe mine. Tu scrie!

Pe textul:

„întunericul este lut moale" de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dle Gheție, urmăresc de mai mult timp ceea ce scrieți și mă bucură fptul că mai sunteți adept al lirismului, considerat de \"noul val\" desuet. Nu pot să nu remarc, însă, că e păcat uneori de talentul dvoastră să vă risipiți în lanțuri metaforice care fac textul acesta (și altele) parțial incomprehensibil. Spun acest lucru, fiindca, până acum vreo 3-4 ani scriam și eu în acest stil, cu multe metafore genitivale sau formate cu prepoziția \"de\". Poate vă va deranja opinia mea, dar veți observa că prin concentrarea/ focalizarea sensurilor în 1-3 metafore se poate obține un efect poetic mai bun.
Nu înseamnă că acestă \"întortochere\" a poemului nu are unele imagini strălucite, că fluxul unei memorii ancestrale nu aduce cu sine și aluviuni cu șansa de a se solidifica în forme stabile, chiar dacă bizare. Controlul \"ne-nduraților ochi de gheață\" ar trebui să fie mai prezent.

Pe textul:

„ssst memorie" de Alexandru Gheție

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dzscursul de aici se apropie, mai mult prin conținut, decât prin formă, de ceea ce am mai citit în pagina autoarei și altădată. Nu înseamnă că recurența unor motive și/sau idei ar fi un neajuns. Mi-a plăcut modul cum este dispus în pagină textul, chiar dacă nu este ceva cu totul nou. Mă refer aici la dispunerea în pagină a versurilor scrise cu italice și a semnelor \"electrocardiogramei\". Acolo mi se pare a fi și băgăția de conținut a poeziei.
Rămâne mai greu să mă împac, și de această dată, cu manierismul, ce nu e probabil un neajuns, ci, la fel de posibil, o notă personală (un anumit timbru poetic, o voce pe care o regăsim trecând prin mai multe creații, un lexic recurent etc.)

Pe textul:

„instantaneu" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Desigur, este nevoie, uneori, și de tonuri mai discrete, fiindcă aparenta absență a muzicii din final este bine suplinită de ritmul interior și de rima din emistihurile ultimului vers. Primele două versuri au sugestii multiple. Pot trimite și la taina împărtășaniei, și la madlena lui Proust. Mi se pare inspirată și imaginea celor trei punți: cea a gândului, care trece Pragul Preaînalt și cele care leagă parcă nesfârșirea abisului de cea a spațiului familiar.
Da, cred și eu că totul vine cumva dintr-un labirint, unde strălucirile pe unii îi mint, un Tezeu e înarmat cu floarea de hyacint, iar minotaurul pare un afiș obținut printr-un simplu print. Adică e, dincolo de dor, de mit, ceva de iubit-suferit. Interesantă este și aducerea fetiței cu chibrituri pe Plaja cu suflet. Da, o ușă în suflet, alta în poveste, o alta in prezent, alta în uitare etc.

Novalis și-a imaginat cândva floarea aceea și mă întreb dacă nu cumva este aceeași. Au visat-o mai mulți, mă tem însă că este floarea uitării, fiindcă, după ce o visezi, totul se duce în celălalt plan, până la o nouă regăsire.
Poate că polifonia va fi recuperată când va fi găsită \"scoica pierdută\". Se vor aduna în acele ritmuri și elocvența mutului, și auzul fin al surdului, și vederea colorată a orbului.

Pe textul:

„ un vis și-o vale" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dle Mureșan, și dumneavostră m-ați înțeles greșit. Voiam să spun că trebuia să scriu și despre această realitate, din păcate, mai puțin plăcută.

Domnule Sibiceanu, mă bucură faptul că ați găsit aici un text reușit.

Pe textul:

„romanța unor pași pierduți" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"În dimineața aceasta\", lucrurile par să fie văzute într-o nouă lumină, chiar și în aceea a sfârșitului. Senzația de vertij, de trans-formare a lumii sub impulsul unei mișcări interioare, pare a fi sugerată în mod plastic și de imaginea aspiratorului, un fel de moloh în miniatură. Mî bucură faptul că ai reușit, poate mai bine ca mine, să transfigurezi poetic o activitate domestică și, desigur, simbolistica \"aspiratorului\". Nu pot găsi ușor asemănări cu vreun stil poetic sau altul, totuși mi se pare că existaă unele similitudini cu texte de Cărtărescu sau inserții din suprarealismul deja clasicizat.
Sunt și imagini poetice care nu-mi plac, însă totul ține de gusturile mele, încât n-am să le numesc.
Văd o evoluție în ceea ce scrii anul acesta și îți urez să ai inspirația de a scrie texte tot mai bune.

Pe textul:

„aspiratorul cu stomacul plin" de Paul Gorban

0 suflu
Context