un vis și-o vale

ți-aș povesti cum am cinat pesmeți cu vin obosită privirea-și adună uimirea spre lună care crește și tot crește s-a atins de Infinit și în marea mea mirare parcă-i spartă-n nesfârșit în corola serii care strânge-n ea păduri și munți din a căror alinare fac corăbiei trei punti una-i puntea-n care gândul trece pragul Tău înalt și în care cetățuia e luată cu asalt alte două trec în lumea care nu are sfârșit unde parcă tot abisul e o mare de iubit și acum când doare dorul și când începutu-i nou bila mea rostogolită dă-n copita unui bou dintr-un labirint în care minotauru-i rănit și în care doar sfârșitul pare că nu s-a sfârșit am uitat floarea uitării pe o buză de izvor când mi-am amintit mirosu-i o culoare ca un nor așezase peste gându-mi lin și blând precum o rază care-n toate-i numai sâmburi și o nemurire trează și atunci pe când ieșisem cu vaporul înspre larg am văzut un fulg din aripi undeva lângă catarg și mi-am amintit de clipa care înnoise jocul făcând flacăra albastră adunând în ea norocul iar acum când parcă visul se lungea în viața mea am găsit că ușa plajei e în mine nu-i în ea plaja am găsit-o goală pustiită de nimicuri numai ea la piramidă era fata cu chibrituri eu știam că își udase și chibrituri și-n papuci avea numai coji de nucă și-n genunchi semn de uluci tac acum că-i multă lume care crede că-n izvor am uitat și chipul care a născut în el un dor trec prin clipele ferice și las semn florii de mac și mai dorm un vis și-o vale și apoi mă pun să tac într-un pat ca isihastul care-i patul de pământ unde-mi încolțește gândul pentru pasul cel mai sfânt cum arată floarea asta întreba un chip zâmbind ca privirea ta uitată am răspuns ușor mințind cred că voi aprinde astăzi candela dintr-un focar in elipsa unor cercuri cu povești și mult zadar ce nuanțe zici că are solzul tău de pește-n ploaie în alt zâmbet altă dată-n calendarul din noroaie poate azi din cupa albă voi găsi din nou nectar și-mi voi aminti cărarea cu izvorul florii-dar oare astăzi pe cărarea ce-o uitasem fără pietre voi găsi scoica pierdută cu lumina minunată poate azi sau poate mâine poate-ntr-un lătrat de câine Constanța, 25 februarie, 2010 (când am primit plicul galben)