GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Doar \"o singură pasre pe pământ\" și noi, oamenii, rătăcitori prin lumea cea mare a cuvântului, fără a găsi \"nicăieri nicăieri ceva rotitor\". Să nu uităm, însă, că sufletul \"stă de veghe\".
Îmi place rotunjimea compozițională, cu un vers final deosebit de sugestiv și emoționant: \"în fața cortului meu stă sufletul-e cel mai frumos steag pe care vântul îl strigă depărtării ce ești\".
Și, până la urmă, \"ceva cu adevărat rotitor\" există în suflet, \"așa (cum) începe (și se sfârșește) totul\".
Îmi place rotunjimea compozițională, cu un vers final deosebit de sugestiv și emoționant: \"în fața cortului meu stă sufletul-e cel mai frumos steag pe care vântul îl strigă depărtării ce ești\".
Și, până la urmă, \"ceva cu adevărat rotitor\" există în suflet, \"așa (cum) începe (și se sfârșește) totul\".
Pe textul:
„steag" de florian stoian -silișteanu
0 suflu
ContextAdriana, acum nu știu ce-aș mai putea eu să \"strănut\" din nasul meu critic nu așa de fin ca al precedenților comentatori. Și, doamne ferește, n-aș vea să emit vreun virus antipoetic letal. mai ales că puful păpădiei sau parfumul crinilor pot avea și asemenea efecte, nu numai sublim poetice. iar contestatari și rătăciți pot fi de ambele părți, depinde din ce unghi privești. Doar știm că victima poate deveni călău.
Moartea oricum atinge totul, indiferent de \"forța impactului\".
Moartea oricum atinge totul, indiferent de \"forța impactului\".
Pe textul:
„lecția despre plutire și gol" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextAdriana, e un text bun, dar ai grijă la acel superlativ (nu cred că merge nici ca figură de stil). Interesant finalul. Voi reveni, când voi fi într-o pasă \"comentatoricească\" mai bună.
Pe textul:
„lecția despre plutire și gol" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextAdrian, îți mulțumesc pentru replica poetică, în stilul tău. Răspunsurile uneori sunt așteptate, alteori nu, dar viața va rămâne dominată de întrebări.
Pe textul:
„de fapt e numai o constatare" de George Pașa
0 suflu
ContextTamara, pur și simplu mi s-a pus un nod în gât citind aceste versuri impresionante dedicate mamei. Acel \"drum al sângelui\" și repetiția în invocație sunt cele mai pline de sensibilitate. Prea multe nu pot spune, nu pentru că ar fi puțin exprimat. Dimpotrivă, este ceva ce se exprimă mult mai mult prin tăcere și prin re-trăire. Te admir pentru aceste versuri. Și eu am scris recent o pozie pentru mama, care a părăsit
aceată lume de cinci ani și jumătate, dar n-am avut puterea să las deschise comentariile.
Mulțumesc!
aceată lume de cinci ani și jumătate, dar n-am avut puterea să las deschise comentariile.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Drumul sângelui" de Irina Nechit
Recomandat0 suflu
ContextLivu, e un text plăcut, dar am două observații. Știu că ai vrut să păstrezi ritmul și măsura versurilor, dar e cam forțată formularea \"’și-maginau\", iar \"cu coasa\" e puțin lipsită de eufonie. Cred că ai imaginat toate posibilitățile și nu se poate altfel. Nici \"\'ș-imaginau\" n-ar fi o formulare corectă. Poate înlocuirea verbului.
Pe textul:
„Chiar astăzi clownul moare" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextDe n-ar fi legat strâns de conținut (cu fire de dor, cu raze de lună sau cu funii de ape, cine știe?!), dacă n-aș intiu că autoarea nu caută succesul facil cu orice preț, aș fi spus, probabil, că titlul e ales pentru a stârni interesul.
Imaginile poetice s-ar putea spune că nu sunt extraordinare, dar cheamă cu ele reflecții, stări inexplicabile, magia comunicării dincolo de cuvinte, într-o absorție tainică a ființei în elemente. Finalul, deși aproape de poezia timpului nostru, amintește cumva (nu voi spune de ce, sper că se va intui) de unele versuri din \"Luceafărul\" eminescian. Nu e un reproș, dimpotrivă, doar o constatare a unei relații magice peste și dincolo de timp(uri).
Imaginile poetice s-ar putea spune că nu sunt extraordinare, dar cheamă cu ele reflecții, stări inexplicabile, magia comunicării dincolo de cuvinte, într-o absorție tainică a ființei în elemente. Finalul, deși aproape de poezia timpului nostru, amintește cumva (nu voi spune de ce, sper că se va intui) de unele versuri din \"Luceafărul\" eminescian. Nu e un reproș, dimpotrivă, doar o constatare a unei relații magice peste și dincolo de timp(uri).
Pe textul:
„Niciun semn de la tine" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextLiviu, uneori te admir pentru curajul de a remarca asemenea texte scurte. Nu-i rost de invidie, asemenea sentiment nu trebuie să ne încerce niciodată.
Yannelis, tu ești un model de atitudine cumpătată în comentarii, spre deosebire de mine, care mai exagerez. Știu pasiunea ta pentru pietre și pentru tot misterul din/ de dincolo de ele, de aceea semnul tău de lectură este unul firesc.
Vă mulțumesc pentru bunăvoință!
Cu rerspect,
Pașa
Yannelis, tu ești un model de atitudine cumpătată în comentarii, spre deosebire de mine, care mai exagerez. Știu pasiunea ta pentru pietre și pentru tot misterul din/ de dincolo de ele, de aceea semnul tău de lectură este unul firesc.
Vă mulțumesc pentru bunăvoință!
Cu rerspect,
Pașa
Pe textul:
„peștele (3)" de George Pașa
0 suflu
ContextLiviu, e unul dintre puținele texte ocazionale scrise de mine, de aici și încadrarea la \"personale\". Dar, așa cum ai observat, are și deschideri spre general-uman, prin simbolistică, retrăindu-se experiențe spirituale. Față de celelalte două texte cu același titlu, există aici mai mult optimism.
P.s. Îmi poți spune simplu, George, sau Pașa, fără a mă domni atât!
Adriana, nu este ironie?
Virginia, cel puțin am încercat să-mi trezesc propria conștiință.
Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!
Cu respect,
Pașa
P.s. Îmi poți spune simplu, George, sau Pașa, fără a mă domni atât!
Adriana, nu este ironie?
Virginia, cel puțin am încercat să-mi trezesc propria conștiință.
Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„peștele (3)" de George Pașa
0 suflu
ContextLviu, poate că te vei supăra și se vor găsi, ca de obicei, unii care să-mi spună că nu simt poezia, dar cred că aici exagerezi prin asocierile cel puțin grotești. Mă rog, și grotescul e o categorie estetică, dar atunci când nu se forțează semnificațiile. Nu cred că acele \"ingrediente\" pot fi chiar așa atribuite unui spirit poetic.
Pe textul:
„despre mine și partea mea enigmatică" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIo, preaplecata slugă a Măriei Tale, doream să tac și să admir de la distanță acestă cinstită adunare, dar, fie să nu crezi că sunt potrivnicul de la Înalta Poartă, fie că tot îl botezași Pașă pe Leonard (aista pentru că o avut toate fumeile din lume, oare?!), venii să spun sincer că mă bucur, ca un adevărat pașă creștinat întru biruința asupra lui Belzebut. Poate în luna lui brumar voi fi și io pe tărâmul Humanitasului.
Să ne trăiești, Măria Ta!
Să ne trăiești, Măria Ta!
Pe textul:
„De la Vaslui citire: debut literar - Dorin Cozan" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
ContextVai, nu! Doar \"agresorul\". Nici oglinzile n-au vreo vină, doar că se mai sparg atunci când se uită urâtul în ea.
Pe textul:
„între/bare..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextEu cred că n-are nicio vină cuvântul, doar glăsuitorul acestuia. Dar probabil n-am dreptate, ca de obicei.
Pe textul:
„între/bare..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextSorin Despot se distanțează, oare, de poezia utilitară? Nu în totalitate, dar ceva era prevăzut în/de_spoturi. Poate mă înșel, dar aici mi se pare că se restituie poeticului ceea ce e al său, cu întreaga sa simbolistică, reflexivitate, sublimare etc. Sigur, nu este primul text în această manieră, dar se văd semnele unei refaceri a legăturii cu poezia de dincolo de timp, ca un pas necesar spre altceva. Textul m-a captat prin emoția reținută, coerența imagistică și ideatică, într-un cuvânt, prin puterea de a convinge și de a rămâne. Poate un titlu ma acătării ar fi binevenit.
Pe textul:
„spoT" de sorin despoT
Recomandat0 suflu
ContextAm zâmbit citind și aceste noi istorii de la cârciuma lui Bicuță. Mi-au plăcut toate relatările personajelor, dar, în special: replicile pe care i le dă lui Săndel nepotul său cel mic; povestirea Poetului, care uită să-i mai aducă nepoatei plantele pentru ierbar (aici mă refer, în primul rând, la pățania cu frunzele de canabis); povestirea Profesorului.
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextCred că nu o simplă greșeală de ortografie, necorectată încă, este motivul poposirii textului la atelier. Mă refer la sintagma \"care-n-cotro\" (corect, \"care-ncotro\"). Fără îndoială senzația de vag, de simultaneitate a privirii prin/ în/ peste/ dincolo de lucruri reprezintă un plus al textului. Dar stilul se caracterizează și prin obscuritate, mai ales în final, deși dă, mai degrabă, impresia de ambiguitate. Iar în versurile al doilea și în al treilea se spune cam același lucru, fără a se accentua ceva anume. Eu cred că s-ar fi putut realiza aici o poezie bună, însă, probabil, inspirația nu a fost în ziua cea mai bună. ca să parafrazez ce se spune în text, sunt zile și zile...
Pe textul:
„andante" de Victor Potra
0 suflu
ContextDa. fiecare poet are un drum pe care trebuie să-l găsească. Fără (sau mai degrabă dincolo de) standarde sau alte nimicuri. Din tonul tău, înțeleg faptul că am greșit exprimându-mi părerea sinceră, poate greșită, dar în mod sigur dezinteresată. Rog să fiu scuzat pentru îndrăzneală!
Pe textul:
„ante-meridian: ascultare" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextRespect modul cum se exprimă aici ideile, dar sunt cel puțin două construcții care mi se par nepotrivite: \"să ii plouă ninsoarea\" (indiferent de posibile conotații, forțează sensurile); \"adormeai în pensula mea\" (e suficient să se spună \"adormeai în pânza mea, deoarece cuvântul \"pensulă\" e redundant, putând căpăta și sensuri mai hazlii, cred că știi la ce mă refer); \"serul tău de fecioară\" (sintagmă încadrată chiar în strofa care îmi place mai mult) . În rest, se vede sensibilitatea, chiar dacă e tributară unor mode. Dar, sunt convins, îți vei găsi adevăratul drum poetic.
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„ante-meridian: ascultare" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
Context