Poezie
poem virtual (II)
2 min lectură·
Mediu
de la țepeș citire, tot așteptăm o lecție dată nedreptății.
până să vină, să știi, nimic nu se pierde,
țepușele sunt bune pentru araci în via ce va rodi la toamnă.
da, ai dreptate, e primăvară; știu, nu toți pomii au fost împărtășiți cu var.
și-or să intre viermii să-i roadă.
până s-o chemi tu pe woody woodpecker din benzile desenate,
o să vină toamna și-ai să mănânci niște mere cărnoase, vegetarianule.
ți-aduci aminte, era tot primăvară,
când magdalena dorea s-o ungem cu ulei de măsline.
pe pășunea virtuală treceau taman atunci trei turme de miei,
cu trei păstorași: unul călare pe măgar, altul–pe un câine,
al treilea, înfipt în coarnele berbecului samuel.
până la trecerea turmelor, se înserase de-a binelea
și-am plecat toți trei către casele noastre,
cu proiectul rămas de poveste.
și-acum uite cum stau, mă gândesc la venirea fantomei.
dracu\' m-a pus să consum tot usturoiul aseară,
când m-am fript cu ciorbă și n-aveam iaurt în frigider,
să suflu în el până se-ncălzește frigida.
asta este! nu am nicio teamă, doar în sânge
nu-mi curge vreo busuioacă de bohotin virtual,
deși vinul meu învechit (nu în rele) bate, prin tărie, orice premiat.
mai bine să scot cenușa, e timpul să încălzesc soba.
trezesc din somn butucii să învețe lecția arderii
(de tot, de netot, nu contează).
ba contează
cum arzi.
11.04.10 21:56:33
083761
0
bine scrisă, \"dumicată...\"
Face ochii să râdă și să plângă...
Ipostaza păstorilor diminutivați
este extraordinară,
o văd într-un alt text, cu aliură
\"profetică\", necruțătoare
cu alibiurile pe care ni le găsim
pentru \"încremenirea în proiect.\"
Cu prietenie!