Poezie
eribui
1 min lectură·
Mediu
femeia nebună plimbă un cărucior gol
camera toracelui e plină cu harpe
îmi spune că nu vorbește niciodată singură
muzica tăioasă învinețește degetele
lumea e marsupiul ei
plămînii tresar ca două boxe de 100 W
se fardează strident și caută-n iarbă o culoare pentru pleoape
mă feresc de unele sunete ca de puii de bufniță ce scot ochii oamenilor
eribui eribui șoptește cînd trec pe lîngă ea
destinul ne e dat în doze ușoare spre deosebire de real
mă ia de mînă și e-n stare să tacă ore-n șir
despărțirile succesive reflectă mai bine căutarea
dacă nu m-aș desprinde
un alt fel de a-ți fi frică rostindu-te invers
etatărugnis pronunță stins în urma mea
și rîd și nu aud cum moartea silabisește odată cu mine
camera toracelui e plină cu harpe
îmi spune că nu vorbește niciodată singură
muzica tăioasă învinețește degetele
lumea e marsupiul ei
plămînii tresar ca două boxe de 100 W
se fardează strident și caută-n iarbă o culoare pentru pleoape
mă feresc de unele sunete ca de puii de bufniță ce scot ochii oamenilor
eribui eribui șoptește cînd trec pe lîngă ea
destinul ne e dat în doze ușoare spre deosebire de real
mă ia de mînă și e-n stare să tacă ore-n șir
despărțirile succesive reflectă mai bine căutarea
dacă nu m-aș desprinde
un alt fel de a-ți fi frică rostindu-te invers
etatărugnis pronunță stins în urma mea
și rîd și nu aud cum moartea silabisește odată cu mine
075.653
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- iarina copuzaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
iarina copuzaru. “eribui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iarina-copuzaru-0031203/poezie/13939126/eribuiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADe remarcat antiteza versurilor ce se succed, a ideilor, a stărilor.
Mi se pare ingenios.
Ceea ce mi-a plăcut mult este că poți face distincție și, totodată, poți lua totul ca pe ceva curgător, întreg, de nedespărțit în fraze, idei, logică.
Iarina, te felicit călduros,
Ottilia Ardeleanu
Mi se pare ingenios.
Ceea ce mi-a plăcut mult este că poți face distincție și, totodată, poți lua totul ca pe ceva curgător, întreg, de nedespărțit în fraze, idei, logică.
Iarina, te felicit călduros,
Ottilia Ardeleanu
0
AGvin să te felicit și eu pentru această ingenioasă idee. Mi-a plăcut modul în care ai realizat acea punte între versuri, starea aceasta de singurătate apăsătoare, imaginea femeii nebune ce plimbă un cărucior gol, și din nou... între iubire și singurătate - niciun pas, o contopire deplină, sigură. Text bun!
alex
alex
0
NAun text tragic care misca strafundurile fiintei
unul din poemele tale cele mai reusite care e indéfinissable si este impregnat de eternul feminin si al sau mister
unul din poemele tale cele mai reusite care e indéfinissable si este impregnat de eternul feminin si al sau mister
0
ICDomnule Georege, vă mulțumesc pentru încurajare și deslușiri. Scrierea diferită, așa cum remarcați, e un ajutor dat cititorului. Poate chiar și mie, atunci cînd privesc totul din afară. Îmi plac asocierile pe care le prezentați; „lumea ca marsupiul muzicii” poate fi un titlu de album.
Ottilia, observ la tine, nu pentru prima oară, o atitudine călduroasă în fața poeziei (în general). Și intri ușor în jocurile fragmentelor sau ale întregului. Ceea ce nu e un lucru ușor.
Alex, e fain cum mi-ai găsit inversul. Poate, cîndva, ăsta o să fie heteronimul meu:)
Doamna Angela, cuvintele dumneavoastră au întotdeauna impact asupra mea. Iar acum nu pot fi decît bucuroasă datorită aprecierilor pe care le-ați făcut.
Ottilia, observ la tine, nu pentru prima oară, o atitudine călduroasă în fața poeziei (în general). Și intri ușor în jocurile fragmentelor sau ale întregului. Ceea ce nu e un lucru ușor.
Alex, e fain cum mi-ai găsit inversul. Poate, cîndva, ăsta o să fie heteronimul meu:)
Doamna Angela, cuvintele dumneavoastră au întotdeauna impact asupra mea. Iar acum nu pot fi decît bucuroasă datorită aprecierilor pe care le-ați făcut.
0
LNSimple impresii (subiective) de cititor:
- camera toracelui e plină cu harpe
- lumea e marsupiul ei (fără \"iar\")
- plămînii tresar ca două boxe
- mă feresc de (unele) sunete ca de puii de bufniță
- mă ia de mînă și e-n stare să tacă ore-n șir (aici am mici rezerve)
- despărțirile (astea) succesive reflectă mai bine căutarea
- și rîd și nu aud cum moartea silabisește odată cu mine
Acestea ar fi versurile care susțin poemul.
Efectul estetic al rostirii (scrierii) inverse poate fi un exercițiu, dar, personal, nu m-a convins. Poate (și) pentru că l-am mai întîlnit în alte poeme mai puțin elaborate.
- camera toracelui e plină cu harpe
- lumea e marsupiul ei (fără \"iar\")
- plămînii tresar ca două boxe
- mă feresc de (unele) sunete ca de puii de bufniță
- mă ia de mînă și e-n stare să tacă ore-n șir (aici am mici rezerve)
- despărțirile (astea) succesive reflectă mai bine căutarea
- și rîd și nu aud cum moartea silabisește odată cu mine
Acestea ar fi versurile care susțin poemul.
Efectul estetic al rostirii (scrierii) inverse poate fi un exercițiu, dar, personal, nu m-a convins. Poate (și) pentru că l-am mai întîlnit în alte poeme mai puțin elaborate.
0
IC, sunt foarte bucuroasă că ați trecut pe aici. Am făcut cîteva mici modificări. Sunt binevenite impresiile dumneavoastră, fiindcă mă aflu într-un timp al experimentărilor. Mulțumesc.
0
Această structurare îmi permite să văd aici un text deschis, cu perspective multiple de asociere semantică. Lumea ca \"un marsupiu\" al muzicii, ființa ca \"depozit\" al sunetelor, realul ca un dat ce înglobează destinul, fiind mai mult decât acesta, și, în fine, moartea care își trimite semnele prin \"unele sunete\", fie tăioase, fie soptite, fie pronunțate stins, toate acestea sunt imagini prin care sufletul se regăsește pe sine.
Remarc textul pentru deschiderea sa, pentru experimentul lingvistic interesant și, nu în ultimul rând, pentru capacitatea de a reflecta asupra condiției umane.