George Pașa

Nu cunosc bine limba franceza, dar pot să spun că este o adaptare bună, melodioasă, cu respectarea prozodiei. Vă citesc traducerile din Baudelaire sau din creația altor autori, nu numai francezi, și sunt, de cele mai multe ori, încântat de realizările dumneavoastră. Mult succes!

Mi-a plăcut penultimul haiku. Este acolo o atmosferă mult mai atent relevată.

Am remarcat versurile:
\"fă din trupul meu un copac
castel construit să nu intre oameni castel să nu iasă oameni\"
și
\"toți
toți avem destinul apei\".

Cărarea ta este a dorului. Nu uiți astfel că ființa ta nu aparține decât unui \"acasă\". Kundera nu este decât un pre-text.

N-am înțeles de ce este așa extraordinar, însă îți mulțumesc pentru semnul de lectură, mai ales că puțini se mai aventurează să comenteze aici, dincolo de reciprocitate sau invidie.
Cu stimă,
George Pașa

Victore, nu înseamnă că dacă am găsit un neajuns, nu îmi place discursul filosofic, în al cărui \"păcat\" mai cad și eu uneori. Spuneam totuși de unele riscuri. Se pare că tu ai văzut mai bine arta poetică de aici. Dacă nu aș fi apreciat și discursul de o asemenea manieră, nu aș fi înstelat. Se știe că sunt cam zgârcit cu aprecierile, cel puțin în ultimul timp. Mă miră că până acum au apreciat prin comentarii această poezie tocmai noi, fiind cunoscute vechile dispute cu Ioan jorz. Înseamnă că pe poezie.ro se poate și să fim obiectivi.
Salutări!

Ce aș avea de reproșat poemului este abundența de filosofare și organizarea discursului prin tehnica argumentației. Spun aceasta fiindcă poezia poate fi astfel strangulată prin sofisme. Remarc, de asemenea, orientarea poeziei lui Ioan Jorz spre narativitate, deși se mai păstrează urme ale lirismului din textele sale anterioare. Dar nu se poate spune că, în ansamblu, textul nu este reușit, mai ales că există aici o combinație fericită între gravitate, sarcasm și (auto)ironie. În acest sens, mi-au plăcut părțile a III-a și a IV-a, unde căutarea \"generatorului\" (prim, ultim, nu contează) poeziei/ poemului dă naștere unui ludic poetic de calitate. Nu știu dacă s-a dorit intenționat să se scrie așa: \"ne-mai-întâmplându-ți-se\". Dacă nu, sunt necesare corecturi: nemaiîntâmplându-ți-se\".

Cu întârziere las acest semn de apreciere pentru apariția acestei cărți. Orice dicționar presupune o muncă enormă și mă bucur să aflu că domnul Petruț Pârvescu a scos la lumină o asemenea carte.
Felicitări!

Spuneam și eu cândva, în niște versuri naive: Dați drumul păsării să zboare/ din temnița inimii!\" \"Fulgerul\" acela trimis pe malurile unei alte mări s-a întors într-un ecou, cu păsări și sunete eliberate din captivitatea singurătății.
Oricum, e bine. Lasă că inventez eu magnetul acela și păsările nu vor mai fi deranjate în zbor!

Se scrie \"proorocind\". Despre \"ordinea cuvintelor\" s-a mai scris, acest lucru neînsemnând că de cum încolo nu se va mai putea scrie. Cred că ar fi fost mai bine dacă ai fi încadrat textul la \"personale - gânduri\", întrucât nu pare a fi o pagină de jurnal (ca jurnal de idei, ar fi presupus o altă așezare în pagină). Dar acestea sunt mici chițibușuri tehnice.

Prima strofă conține o aserțiune falsă. A spune adevărul nu poate deranja pe un adevărat prieten. Altminteri, totul este iluzoriu. Dar este posibil ca autorul să ne ofere o cheie \"inversă\" de interpretare.
Mi se pare, totuși, un text născut din frustrare, cu un parfum otrăvitor. Iată că este mai bine să nu taci, că oricum n-ai să rămâi filosof.

M-am oprit puțin asupra unuia dintre \"versete\" (vezi p. 94-95):
\"Ultima parte a lucrării, considerată de autorele ei o mică bijuterie filozofico-literar-științifică, o constituie analiza recentei și ultimei descoperiri epocale, și anume o cărțulie de aproximativ 66 de pagini (pe hârtie adevărată, din lemn de trandafir), numită sugestiv Apocalipsa după Waslui, autorul fiind, cu siguranță, unul din marii scriitori și poeți ai vremii sale, și anume Dorin Cozan. Era, prin urmare, prima și deocamdată unica dovadă vie, palpabilă - și descoperitorul ei incontestabil va avea grijă să sublinieze aceasta Înaltului Consiliu de Atestare a Vieții Terstre Postapocaliptice -, prima mărturie sigură, materială, a spiritului creator, a spiritualității și umanității \"Vechilor\"; smulsă destinului și uitării din catacombele cunoscute sub numele de W Mad 007 Zone.\"

Urez mult succes \"auctorelui\" cu ocazia lansării apropiate. Îmi permit să recomand această carte spre lectură. Asigur pe cititorii, fideli sau nu, a ceea ce scrie Dorin Cozan că nu vor avea ce pierde. Iar cifra 100, reprezentând numărul paginilor (excluzând cuprinsul), spune ceva, nu?!

Ioan-Mircea, dar semnul tău de lectură mi s-a părut așa de firesc, încât am și uitat să-i răspund. Ceea ce este scris bine (dacă este și aici cazul) nu are nevoie de apărare. Eu nu sunt \"matematicar\", dar cred că am înțeles ce ai spus.

De acord, Mihai, poate să fie \"un text mai de modă veche\" și acest lucru deoarece nu urmăresc deloc să fiu la moda zilei, ci aleg, mai mult sau mai puțin conștient, acele tehnici care sunt în concordanță cu modul meu de exprimare poetică. Aș putea scrie și altfel, chiar să impun mode noi, dar n-aș mai fi eu.

Mulțumesc mult pentru părere!

M-am oprit puțin mai mult asupra referințelor critice, observând că sunt scrise de oameni cu diverse orientări exegetice. Chiar dacă, pentru mine, Florin Caragiu se recomandă prin poezia pe care o scrie, netributară unor orientări literare propriu-zise, dar fără ca autorul să nu fie sensibil la neliniștile acestui început de veac și mileniu. Și nu sunt niște afirmații de complezență.
Felicitări, Florin Caragiu!

Nu știu unde vezi dulcegării, dar e punctul tău de vedere și îl respect. Pentru mine și pentru o persoană care l-a citit cu vreo câteva zile înainte de a fi postat, textul contează și cred că este suficient. Poate că este deasupra multor texte de-ale mele pseudo-moderne, pentru că vine din inimă, care (încă) mai bate.

Maria, ca și Elia David, ai dat o interpretare profundă titlului acestui volum. Da, castanul a înflorit în toamnă, dar sunt puțini aceia care îi văd florile. Cred că ai văzut și tu drumul cărții spre \"dunga zării\". Este, într-adevăr, o echipă: ilustrația cărții aduce noi sensuri. Pentru aceasta, trebuie să mulțumesc, din nou, Veronicăi Iani și lui Ioan-Mircea Popovici.

\"Mulțumiri, cu multe împliniri și iubiri!\" (vorba lui Yannelis).

Este foarte inspirat așezarea cărții printre scoici sfărâmate. și acest lucru spune mult despre demersul lui Ioan-Mircea Popovici. E adevărat, a realizat un melanj interesant din versuri și titluri, adăugând, mai ales în prima secvență, unele cuvinte necesare. Este o lume pe care dlui o \"reașază\" după propriile impresii de lectură. Finalul sper să nu exprime ce ar putea fi...

Îi mulțumesc lui Yannelis pentru întregul ajutor acordat la facerea cărții, precum și Eliei David, Ioanei matei pentru semnele de lectură.

\"voi căuta cartea\"
\"Sigur, nu mă refer la cei care au băut cerneala\" (cititorii nu intră în această categorie).

Așa cum spuneam și cu prilejul anunțului Eugeniei Reiter despre câștigarea concursului pentru debut literar, Dorin Cozan merită felicitările noastre. Am citit toate fragmentele \"Apocalipsei...\" postate pe poezie.ro și am constatat că este acolo o scriitură inteligentă, cu toate \"ingredientele\": spirit ludic, \"nebunie\" creatoare, delicatețe, umor, inventivitate lexicală, exploatarea cu predilecție a registrelor arhaic și regional; îmbinarea dintre real și fantastic, dintre \"ieri\" și \"azi\"; imaginație bogată etc.
Nu voi putea participa, din păcate, la această lansare de carte, întrucât voi fi la serviciu, dar o voi căuta la librăriile \"Humanitas\".
Ce-i doresc mai mult autorului este să se împlinească prin scris și să nu aibă dezamăgirea multor scriitori români de azi, văzând că s-a redus mult numărul cititorilor cu apetit pentru mirosul proaspăt al cernelii. (Sigur, nu mă refer la cititorii care au băut cerneala.)