George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
E un text frumos, dar greu de sensuri. Poate nu sunt eu în ca mai bună pasă a înțelegerii. Această pendulare între planuri poate și creează dificultatea. Chiar dacă știu că se pleacă de la aspecte ale realului, trecând prin simbolistica recurentă (pinguinul, "oul rostogolit", "ceasul solar", insula meeea" etc.).
P.s. Ce mai zice, ce mai face Cormoramul? Spune în șoaptă, să nu ne audă toți!
Pe textul:
„călătoria pinguinului a luat sfârșit" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Pentru mine" de George Pașa
da, aș este, nu putem să rămânem doar "în centru". Sau nu putem să facem doar drumul dinspre margini spre centru. Și cel invers e valabil. Dacă ținem, cu adevărat, la oameni.
Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură!
Pe textul:
„Vasele eșuate în tine" de George Pașa
Să faci "nod cu Dumnezeu": iată o măsură înaltă a credinței. Până la urmă, în stup, și trântorii sunt absolut necesari. Aici îmi amintești puțin de viziunea eminesciană asupra societății, organizate ca un stup. Important, acum, este să salvăm albinele. Și nici tu, Cormorane, nu cred că spui altceva.
Pe textul:
„cu cuțitul de fagure" de Ioan-Mircea Popovici
P.s. Îmi pare rău că textul cel mai reușit postat ieri este în pagină de autor. Dar ți-am zis care sunt regulile. Ar fi bine să le citești.
Pe textul:
„visul " de Marian Dragomir
Pe textul:
„versul " de Marian Dragomir
Pe textul:
„parfum " de Marian Dragomir
Poetul mereu se naște prematur,
ca versul să prindă contur.
Unii spun că din întâplare;
eu cred că din vocație
se ajunge,
fie și alunecând,
pe scara menită.
și nu-i important dacă urci sau cobori,
sensul, oricum, există.
Cred că acolo ar trebui să spui: "lui Dumnezeu (însuși)", pentru corectitudine gramaticală. Sau,cum se pierde din ritm, altcumva.
Pe textul:
„să ajungă la tine" de Ioan-Mircea Popovici
le așez în ordine crescătoare,
apoi descrescătoare,
pe cărarea coborâtoare spre mare.
"ce iubire poate să-ți fie mai plină de adevăr
decât iubirea de locurile-n care împlinești
un destin"
"iubirea mea-i strânsă-ntr-o mie de iubiri
iubirea Lui bate spre Infinit"
"pentru că niciodată și întotdeauna
se leagă așa de bine de Zero și Infinit
m-am gândit să dau frâu liber calului
să văd cum își alege el
drumul"
(integral, secvența a șasea)
"fumătorul de pipă
vă salută
din arhipelagul
în care
pe-o insulă
există o cărare
coborâtoare
spre mare adâncime
de unde se văd delfinii
jucându-se
printre pietrele cormoranului"
"în livada darurilor
la sălcii
zilele astea-i nunta vrăbiilor
curând va mai fi o nuntă"
Am ales pasajele care, în opinia mea, sunt mai reușite. Nu înseamnă că întregul n-ar avea relevanță. Cred că am văzut mai mult aici, dar pietrele îmi spun să tac. Doar atât să mai adaug: fotografia fetei cu cercel de scoică nu are nimic vulgar.
Pe textul:
„vorbire-ntre pietre" de Ioan-Mircea Popovici
Aceeași stimă,
George Pașa
Pe textul:
„Despre înalta surzenie" de George Pașa
Pe textul:
„sub linia orizontului" de Teodor Dume
Pe textul:
„Despre înalta surzenie" de George Pașa
Pe textul:
„adie-mă" de cezara răducu
Pe textul:
„cu pânze albe" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Emoțiile bacalaureatului" de Vali Slavu
Pe textul:
„Emoțiile bacalaureatului" de Vali Slavu
Pe textul:
„Despre înalta surzenie" de George Pașa
Mulțam fain, Ioane!
Pe textul:
„Iubirea" de George Pașa
Pe textul:
„resentiment" de Liviu-Ioan Muresan
Despre conținut nu zic nimic, nu îmi place poezia aceasta (sau ce o fi), dar este numai o chestie de gust.
Pe textul:
„resentiment" de Liviu-Ioan Muresan

