Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Am mai citit și alte „exerciții de sinceritate”, iar acesta mi se pare printre cel mai reușite, cu un final care m-a determinat să mă reîntorc la lectura sa și să-mi spun: uite un text care a reușit să treacă dincolo de trăiri și gânduri subiective și să atingă general-umanul!

Pe textul:

„exerciţii de sinceritate – lumea ca un spital aglomerat" de Mihaela Popa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu este aici decât un exercițiu poetic. Mă bucur că vi s-a părut reușit.

Cristina, din când în când, îmi mai amintesc de stilul scrierilor mele din anii trecuți, când ironia și autoironia erau, cumva, mijloace preferate. Da, o „lacrimă soft”!

Bogdane, și mie îmi place cum scrie Dimov, dar aici, cum spune și Liviu, numele e doar un pretext, viziunea fiind departe de onirismul imaginarului dimovian. Poate că era rima ce mai potrivită pentru „mov”. (!)

Ottilia, eu nu uneltesc. Dacă ai inventat un termen pentru utilizarea uneltelor de scris, de acord! ”De vină” este și acum unealta cea mai importantă, „pixul meu nărăvaș”.

Liviu ai intuit bine. Nu mă gândesc la stilul cuiva atunci când scriu, fiindcă textele vin după cum îmi este ritmul interior. Dacă el presupune melodicitate exteriorizată, în versuri mai lungi sau mai scurte, așa se scrie și textul. Rareori îmi propun să scriu într-un fel sau altul, excepția fiind atunci când am în vedere o poezie cu formă fixă: pașadină, sonet, acrostih, poem într-un vers etc. Acum, da, am vrut să fie în prozodie clasică.

Yannelis, am vrut să scriu în zi de 17 și s-a nimerit să am ceva inspirație. Știi că-s „mai leneș” și nu scriu decât atunci când simt/cred că am ceva de spus. E mai bun versul pe care l-ai adăugat decât cel din original, însă aici de vină este căutarea unei rime cât mai potrivite, nu în asonanță. Am zâmbit când am văzut titlul comentariului tău și m-am gândit, cu bucurie, la „detașarea pe frontul minunii”.

Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură, urându-vă o vară frumoasă, cuminte și sănătoasă!

Pe textul:

„Pe lângă plopii ce-au ieșit din rând..." de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cum spuneați în alt text, miracolul are mereu o altă înfățișare.
„Aşa-i cum spui
Cuvinele vin singure
Sunetele, valuri de lumină
Sânge albastru ca marea şi cerul
Când barcă pe valuri, când cer înstelat
Ca-n visul cu răsăritul de lună-n seara eclipsei
Pe plaja de la Trei Papuci, cu cafea la nisip şi cu chitară”.
„Vrei, nu vrei
Titirezul s-a oprit
Chiar în pipa lui Magritte

Pipa, ca o locomotivă
A făcut câteva rotocoale de fum
Un rotocol s-a oprit pe capul povestitoarei
Altul pe capul poetului
Şi celelalte
s-au adunat într-o ceată
care s-a pierdut în ceaţă...”
„Ceața care s-a pierdut în eeață” am mai întâlnit-o și în alt text al dumneavoastră. Problema este că nu era aceeași ceață și nici același fel de rătăcire în ceață. Matematic nu știu cum să zic. O constantă cu multe variabile ar putea fi acceptată ca un paradox, dacă matematic e imposibil?

Pe textul:

„Servus, dragă Adela" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că dacă domnul Popovici ar scrie și roman, n-ar putea renunța la pasajele lirice. Personala de aici, ca și altele, mustește de poezie. O poveste în versuri, cu note melancolice, pasaje reflexive, și cu imaginar, și cu real, întrețesute fin, cu tiv și motiv. Dacă stăm să ne gândim bine, ceea ce scrie domnul Popovici în ultimii ani ar putea face parte dintr-un asemenea roman în versuri. Fiindcă există și personaje pe care le reîntâlnim de la un text la altul, și fire epice care se reiau în alt text de acolo ce unde au fost întrerupte. Aici, mai mult și mai mult mi-a plăcut strofa din a cincea secvență, chiar dacă se reia din textul precedent:
„treci o dată pe lună pe la sălcii să-ţi spui acolo îndoielile
şi dacă tot ai ajuns, treci şi pe la lebede să nu uite de tine
cu voce tare, stai de vorbă cu ele şi cu pescăruşii
când ţi se pare mai potrivit, ia-le pe toate în inima ta
ca altădată să nu mai faci atâta drum…”

Pe textul:

„ Cvintetul lui Ioan" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E manierism poetic, poate nu în sensul rău al cuvântului. Adică e un fel de specie literară pe care pretind că am inventat-o eu acum vreo 12 ani, de parcă aș fi un demn urmaș al reinventatorilor roții de la căruță. Și, culmea, am mai poreclit și pașadine asemenea scrieri. Da, cam așa e cu versurile acestea, după principiul „non multa, sed multum”.

Pe textul:

„Pașadină pașadinei" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Popovici, mi se pare inspirată alegerea acelui vers din ultimul meu text, fiindcă poate fi un ajutor și pentru lectura textului de aici. Într-adevăr, pentru lectură este bună și discernerea tăcerilor din cuvinte.

Pe textul:

„până la sfârșitul dansului" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cristina Moldoveanu, Iulia Elize, aici nu-i decât un exercițiu poetic, de aceea în mod sigur este un text perfectibil. Nu pot renunța nici la „hărăzit”, nici la forma acelui vers final, în ciuda rimelor asonante. Fiindcă textul are versuri libere, dar nu și albe. Poate o rescriere, după un timp, fără a știrbi semnificațiile inițiale.
Mă bucură semnul dumneavoastră de lectură!

Pe textul:

„zmeul acela, poemul din vis" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Rachieriu, cuvântul „destinal” nu există, l-ați creat dumneavoastră. Nu cred că era un cuvânt necesar, tot mai bună e sintagma „drum al destinului”. În rest, ca de obicei, sunteți un inegalabil (răs)tălmăcitor de sensuri.
Bravo, domnule!

Pe textul:

„zmeul acela, poemul din vis" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc pentru impresii. Totdeauna este loc de mai bine. Succes și domniei voastre!

Pe textul:

„până la sfârșitul dansului" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Au trecut doi ani și jumătate de la ultima recomandare a unei poezii scrise de mine, de aceea îi mulțumesc redactorului care a avut inspirația să evidențieze textul acesta. Nu e nimic nou în ceea ce am scris, revin la o tehnică utilizată acum 10 - 12 ani, cu un plus de substanță, aș zice.

Pe textul:

„până la sfârșitul dansului" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Totdeauna mi-au plăcut deschiderile din creațiile tale. De fapt, aici sunt mai multe lumi care, aș zice, ba se intersectează, ba merg paralel, până „instalația” de cuvinte capătă propria ei coerență. De asemenea, impresionează aici și diversitatea de stări pe care textul le produce la lectură. Un supra(eu) poetic domină această mare de gânduri și de cuvinte, cu fluxurile și refluxurile sale, de asemenea, organizează fluxul imaginativ și ideatic.
Din punct de vedere al tehnicii creatoare, dar și al expresivității, textul mi se pare destul de bun.

Pe textul:

„ce face un 'supra' de ziua lui" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc frumos pentru opiniile dumneavoastră. Aici se dorește un fel de epilog pentru acestă specie lirică. Chiar dacă nu cred că voi renunța cu totul la a scrie așa. Proiecte literare nu mai am, doar cele deja definitivate, care e posibil să fie publicate cândva.

Pe textul:

„Pașadină pașadinei" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Chiar dacă pare a fi scris cu furie și cu o oarecare dezolare, față de nota în general optimistă a textelor tale, ca realizare artistică, textul acesta pare a fi printre cel mai reușite ale ale din ultimul timp. Am vrut să zic acest lucru atunci când l-ai postat, dar nu voiam să se spună că ne tămâiem reciproc.

Pe textul:

„ziduri de unele singure" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dragă Ottilia, iertare îți cer pentru întârzierea răspunsului, dar nu prea am ce să-ți spun înafară de „Mulțumesc!”. Din păcate, ești printre puținii care mai văd boabele de mărgăritar aruncate în troacă.

Pe textul:

„Din izolarea mea" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Ioan-Mircea Popovici, vă mulțumesc, de aici, „din izolarea mea”, și vă doresc tot mai multe reușite poetice între „scrisorile de mai”.

Cu stimă,
George Pașa

Pe textul:

„Din izolarea mea" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Hristos a înviat!
Vă mulțumesc pentru aprecieri! Meritul este al domniilor voastre, fiindcă ați văzut ceea ce ați văzut.
Ottilia, nu este nici măcar o sintagmă neobișnuită aici, doar o versificare a ceea ce intuiește un creștin.
Teodor, ne formăm o imagine despre adevărurile lumii, însă Adevărul nu-l știe decât Dumnezeu.
Da, poetul este și el om, domnule Popovici. Zaua unui întreg șir de tădări.

Domnul să vă binecuvânteze!

Pe textul:

„Ființa fără de timp" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Text oarecum didacticist, dar în manierea celor scrise, în ultimul timp, de Ioan-Mircea Popovici. Sunt învățături simple, care ajung la inima oricui. Tre buie să recunosc faptul că nu prea mi-au plăcut (nici aici, nici în alte creații) insețiile din alte texte. Dar, pentru autor, sunt convins că ele au contat.

Pe textul:

„Să... " de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În câteva versuri se reușește aici surprinderea a ceva ce ține de esența umană. „Nimeni nu poate să te vadă deschis”, poate nici tu însuți. Iar acea antonimie lexicală nu este întâmplătoare. Trăim, se pare, între închiderea în noi/ în lume/ pentru lume și deschiderea către alții/ către noi/ către lume. Și din aceste contradicții existențiale ce ne poate scoate? Versul final ar putea fi un răspuns.

Pe textul:

„2" de Alex Cenușa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un text cu imagini funambulești, dar expresive, numai dacă am ține cont de relația dintre real și oniric la nivelul viziunii poetice. Textul pare a pleca de la niște „întâmplări ale ființei”, dar merge dincolo de acestea. Ideea mi se pare a fi aceea că a respira iubire poate fi soluția, dincolo de apocalipsa personală/ a umanității.
Mă bucur să mai recitesc un text aparținând lui Ștefan Ciobanu.

Pe textul:

„să vezi viața prin ochii amintirilor" de ștefan ciobanu

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură! Ottilia, „explozia speranței în flori” tu știi să o descrii așa de bine, și poetic, și pictural.

Pe textul:

„Răscruce" de George Pașa

0 suflu
Context