GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
„Mai bine după ore, -acas’ la mine,
Căci după școală este cam riscant!”
(Vali Slavu
Ei, pân-acasă drumu-i lung,
Și nici nu știu când o s-ajung,
Căci pokemoanca (nașparlia)
Îmi tot consumă bateria!
Căci după școală este cam riscant!”
(Vali Slavu
Ei, pân-acasă drumu-i lung,
Și nici nu știu când o s-ajung,
Căci pokemoanca (nașparlia)
Îmi tot consumă bateria!
Pe textul:
„Gata cu lucrurile inutile, învățate la școală!" de Vali Slavu
0 suflu
ContextVariantă pentru ultimul vers: „M-ai vrea o pokemoancă... după școală?!”
Pe textul:
„Gata cu lucrurile inutile, învățate la școală!" de Vali Slavu
0 suflu
ContextCum sta băiatu-n bancă, prea spășit,
Un drac de fată i se puse-n poală
Și-i zise-ncet: „Te văd așa pleoștit!
Vrei să-ți fiu pokemoancă după școală?!”
Pe textul:
„Gata cu lucrurile inutile, învățate la școală!" de Vali Slavu
0 suflu
ContextAm urmărit duelul dintre cei doi distinși epigramiști, ca un pasionat de literatură, eu nefiind epigramist. E redundant să mai spun că umorul din epigramă (când este; când nu, „nici Dumnezeu nu cere”) este un atribut al inteligenței. Nici nu trebuie mereu să râzi cu gura până la urechi, cum greșit mai cred unii. Prin urmare, când este bine realizată, epigrama nu este nicidecum un „gen minor”, cum spun gurile rele.
Felicitările mele, domnilor! Mulțumim pentru semnal, domnule Norea!
Felicitările mele, domnilor! Mulțumim pentru semnal, domnule Norea!
Pe textul:
„Ion Diviza, Petru-Ioan Gârda - Luați-l de pe mine că-l... UMOR!" de Dan Norea
Recomandat0 suflu
ContextEu am remarcat cele trei lucruri enunțate la început. Conceptualizare orcium exista în poezia ta de până acum și ar fi fost inutil să mai spun. M-am orpit aici fiindcă, după gusturile mele, se păstrează atributele poeziei dintotdeauna. Repet, nu sunt critic literar, chiar daccă mai scriu, uneori, despre poezie.
Pe textul:
„lovește gongul serii amintirea " de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextÎmi place textul, fiindcă are substanță, melodie și trăire. Poate că este un ecou al unor ritmuri și trăiri de ieri, dar ce nu este recurență în lumea noastră plină de absență. Aș spune mai multe, însă mi-am adus aminte că nu sunt critic literar, poate, din când în când, poet. Și mă rezum la acest „joc secund”, poate mai îndepărtat de idelile textului, însă cumva în acord cu ritmurile pe măsutra de 17, parcă predominată aici.
Cum amintiri nenumărate se-adună-n cuibul unei veri
în care-am adunat regretul de-a nu cânta la fel ca ieri!
Tot într-o doară,-ți spun acuma că printre stele și scântei
trăiește-un vis de fericire născut pe-aleile de tei,
unde-un poet, în pas cu vremea, făcea iubirii veșnic pod,
încât nimic să nu mai fie fixat pe-al morții calapod.
N-am vrut să mai închid cortina: de-acum povestea are miez;
chiar de-aș cânta în ritmuri lente, eu port mereu același crez
că nu e notă rătăcită pe portativul de tăceri
care să nu adune-n sine povara clipelor de ieri.
Cum amintiri nenumărate se-adună-n cuibul unei veri
în care-am adunat regretul de-a nu cânta la fel ca ieri!
Tot într-o doară,-ți spun acuma că printre stele și scântei
trăiește-un vis de fericire născut pe-aleile de tei,
unde-un poet, în pas cu vremea, făcea iubirii veșnic pod,
încât nimic să nu mai fie fixat pe-al morții calapod.
N-am vrut să mai închid cortina: de-acum povestea are miez;
chiar de-aș cânta în ritmuri lente, eu port mereu același crez
că nu e notă rătăcită pe portativul de tăceri
care să nu adune-n sine povara clipelor de ieri.
Pe textul:
„lovește gongul serii amintirea " de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextVă mulțumesc, doamnă și domnule, pentru semnele dumneavoastră de lectură. Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„Scuturarea de lucruri" de George Pașa
0 suflu
ContextTe visam lângă apă
o lume despărțită de ziduri
ceva călduros ne strânge rănile
eu
micuță și prăpădită
nu-mi pot aduce aminte dacă ochii tăi
priveau în gol sau pur și simplu
lunecau noaptea-n râuri negre
ca niște locomotive uriașe
cu vagoane răsfirate pe câmpul de maci
plouă nopți la rând
acum florile se întunecă
și se sting
se lasă liniștea
singura stare care doboară
te visam lângă apă
trupul tău era o fântână lângă care mă opream
din când în când
îmi cădea părul peste umeri
îmi spuneai c-ar fi bine să-l tai
măcar dacă o fi să plouă
cerul nu se va întrista
învățam despre greutatea cuvintelor
printre cărți și lacrimi
mă vedeai cum cresc și
când nu eram atentă îmi puneai pietre-n rucsac
dragostea
tot ce ne rămâne
după ce creștem și murim
despărțiți de ziduri
și de ceva călduros care ne umple rănile
o lume despărțită de ziduri
ceva călduros ne strânge rănile
eu
micuță și prăpădită
nu-mi pot aduce aminte dacă ochii tăi
priveau în gol sau pur și simplu
lunecau noaptea-n râuri negre
ca niște locomotive uriașe
cu vagoane răsfirate pe câmpul de maci
plouă nopți la rând
acum florile se întunecă
și se sting
se lasă liniștea
singura stare care doboară
te visam lângă apă
trupul tău era o fântână lângă care mă opream
din când în când
îmi cădea părul peste umeri
îmi spuneai c-ar fi bine să-l tai
măcar dacă o fi să plouă
cerul nu se va întrista
învățam despre greutatea cuvintelor
printre cărți și lacrimi
mă vedeai cum cresc și
când nu eram atentă îmi puneai pietre-n rucsac
dragostea
tot ce ne rămâne
după ce creștem și murim
despărțiți de ziduri
și de ceva călduros care ne umple rănile
Pe textul:
„te visam lângă apă" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
ContextCa în mai tot ceea ce scrii, există și aici un limbaj simplu (nu simplist), o adâncime a viziunii poetice și naturalețe în comunicarea acesteia. Sunt și unele imperfecțiuni, în opinia mea. Spre exemplu, comparația „ochii tăi (...)/ lunecau noaptea în râuri negre/ca niște locomotive uriașe” (termenul comparant ar trebui completat cu altceva, pentru ca analogia pe care se bazează să fie credibilă). Finalul mi se pare foarte bun, realizându-se și simetria cu incipitul textului. Poate ar fi necesară o eliberare de anumiți conectori sintactici, fără a se ajunge la incoerență discursivă. Oricum, e o întreagă discuție dacă este mai bună juxtapunerea pe care o preferă unii, în dauna unui discurs coerent, sau respectarea logicii discursului, prin utilizarea tuturor conectorilor. Cred că este mai bine așa, altminteri discursul ar fi dezlânat și, posibil, incoerent. Oricum, elipsa predicatului (aici) nu împiedică dinamica discursului.
Pe textul:
„te visam lângă apă" de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări, Ottilia Ardeleanu! Urez volumului nou-născut, despre care am auzit câte ceva, o lume senină.
Pe textul:
„Totul e să mergi până la capăt" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextÎmi psre un text mult mai aproape de pretențiile pe care le aveam (justificat sau nu) în ceea ce privește creația autoarei. Acum reușește să îmi transmită ideile în mod mai coerent, mai sensibil, chiar dacă, dintr-o perspectivă (a mea, poate mai mioapă), mai există „înfundături”, posibil din nevoia de a spune altfel/a resemantiza ceea ce ține de sacralitate (mă refer aici la strofa a treia și la ultimele două versuri). De asemenea, cuvântul „împănat” mi se pare nepotrivit acolo, chiar dacă exprimă, poate, o realitate. Știu că autoarea nu va modifica nimic, dar am spus, cât mă pricep și eu, cum văd poezia.
Oricum, mă bucur sincer pentru reușitele autoarei. Excelsior!
Oricum, mă bucur sincer pentru reușitele autoarei. Excelsior!
Pe textul:
„de parcă aș fi dormit adânc pe pieptul Lui " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextP. s. Desigur, am exploatat în comentariu topica oarecum nepotrivită. Nu spun să schimbi, poate ai vrut să spui chiar așa: „se apropie un nevăzător de mine”, nu „de mine se apropie un nevăzător”.
Pe textul:
„exemplar unic" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextÎmi place cum ai resemantizat proverbul, de fapt, ce spune acel „nevăzător de (tine)”. Mă întreb ce ar spune un „văzător”: că apa și pământul sunt tot aceeași sfârșire? Dar care-i văzătorul și care nevăzătorul, când nimeni nu prea vede dincolo de propria-i bârnă? Și atunci, la ce bun deschiderea ferestrei? Desigur, să intre aer pur. Că învingători și învinși nu vor fi niciodată. Doar iluzoriu. Nu știu ce-ar spune un alt Noe. Probabil tot ce s-a scris.
Un text inteligent, chiar dacă lirismul pe care îl știam în ceea ce scrie Silvia Goteanschii se conturează abia la final.
Un text inteligent, chiar dacă lirismul pe care îl știam în ceea ce scrie Silvia Goteanschii se conturează abia la final.
Pe textul:
„exemplar unic" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextExistă o anumită ocultare (necesară) a mesajului, însă acest lucru nu împiedică lectura. Un fior mistic răzbate, mai ales din strofa a doua, deși viziunea este oarecum utopică. Din destrămare, cred, nu rămâne decât miezul viu al lucidității. Sunt câteva formulări comune (în sensul că le-am mai întâlnit în forme asemănătoare): „cel mai tăcut ceas de pe pământ”, „ceva ce adulmecă înlăuntrul nostru”, dar și altele personale, cum ar fi versurile finale. Cred că în versul al doilea s-a vrut formularea „ticăie”, în loc de „tăcăie”.
Oricum, o privire „de dincolo” nu poate fi aceeași cu o viziune „realistă” a lucrurilor.
Citesc ceea ce scrieți, chiar dacă nu las vreun semn de lectură.
Oricum, o privire „de dincolo” nu poate fi aceeași cu o viziune „realistă” a lucrurilor.
Citesc ceea ce scrieți, chiar dacă nu las vreun semn de lectură.
Pe textul:
„Spectrum" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextMie mi-a plăcut textul acesta, nu numai pentru sugestii, stări create, ci și pentru conținut, cu idei bine articulate, utilizând și paralelismul sintactic, și opoziția semantică, chiar dacă pare cam explicativ. E acceptată și forma „cicatrici” pentru plural, e adevărat, recomandată fiind „cicatrice” (cf. „DOOM 2005).
Pe textul:
„ard" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
ContextAcum unii, formaliști prin excelență, vor zice că, într-un text așa de scurt („scurtimă”, cum îi zice domnul Dume; „pașadină”, cum îi zic eu), nu dă bine recurența acelui verb și acelui pronume negativ.
Sigur că nu m-am referit acum la cometatorii de până acum ai textului, ci la un potențial cititor. Domnului Cozan i-aș spune că îmi place definiția pe care a găsit-o melancoliei, folosindu-se de materialul textului dat, iar domnului Dume că are dreptate în ceea ce privește structura. Scânteia textului cred că a fost dată de acel zâmbet rămas peste timp și de ceva din mediul proxim: grindina. Nu e un paradox: grindina aceea nu a stins scânteia.
Onorat de prezență, domnilor!
G. P.
Sigur că nu m-am referit acum la cometatorii de până acum ai textului, ci la un potențial cititor. Domnului Cozan i-aș spune că îmi place definiția pe care a găsit-o melancoliei, folosindu-se de materialul textului dat, iar domnului Dume că are dreptate în ceea ce privește structura. Scânteia textului cred că a fost dată de acel zâmbet rămas peste timp și de ceva din mediul proxim: grindina. Nu e un paradox: grindina aceea nu a stins scânteia.
Onorat de prezență, domnilor!
G. P.
Pe textul:
„(Ne)sfârșire" de George Pașa
0 suflu
ContextDesigur, „joc secund”, nu„”scund”!
Pe textul:
„un preludiu viu de vară" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAdriana Lisandru scrie poezie. Lucrul acesta contează.
Mulțumesc, domnule Dume!
Mulțumesc, domnule Dume!
Pe textul:
„Printre filigranele cărții. Adriana Lisandru - „despre ea, niciodată/sur elle, jamais”" de George Pașa
0 suflu
Context„dincolo de”, „mulțumesc”
Pe textul:
„Trece inspirația, ca o vacanță" de George Pașa
0 suflu
ContextȘi totuși, ceva trece dincolo barierele impuse sau autoimpuse. Muțumesc, doamnă Lerner!
Pe textul:
„Trece inspirația, ca o vacanță" de George Pașa
0 suflu
Context