Spectrum

Există o anumită ocultare (necesară) a mesajului, însă acest lucru nu împiedică lectura. Un fior mistic răzbate, mai ales din strofa a doua, deși viziunea este oarecum utopică. Din destrămare, cred, nu rămâne decât miezul viu al lucidității. Sunt câteva formulări comune (în sensul că le-am mai întâlnit în forme asemănătoare): „cel mai tăcut ceas de pe pământ”, „ceva ce adulmecă înlăuntrul nostru”, dar și altele personale, cum ar fi versurile finale. Cred că în versul al doilea s-a vrut formularea „ticăie”, în loc de „tăcăie”.

Oricum, o privire „de dincolo” nu poate fi aceeași cu o viziune „realistă” a lucrurilor.

Citesc ceea ce scrieți, chiar dacă nu las vreun semn de lectură.

Vă mulțumesc domnule Pașa, pentru semn. Am corectat la "ticăie", nu știu cum n-am observat, am făcut câteva corecturi finale și fiind atentă la idei, am ignorat forma.
Și eu vă citesc încă de la începutul activității mele pe Agonia.

Cu deosebită considerație,
Antonia Zavalic