GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Domnule Popovici, „petul” ăla e cu apă de izvor?! Nu-i mai bună din ulcior? Glumesc, desigur, știu că e vorba doar de lipsa vocalei [o]. Aș zice autoironie, nu ironie, fiindcă, de ceva timp, folosesc drept indice al subiectivității persoana a II-a.
Mă bucur că ați găsit aici ceva pe gustul dumneavoastră.
Mă bucur că ați găsit aici ceva pe gustul dumneavoastră.
Pe textul:
„Minutul de literatură" de George Pașa
0 suflu
ContextE frumoasă această incursiune poetică printre esențele și nonesențele vieții și literaturii. E ca și cum ai avea impresia că ai sorbit toate esențele vieții, fără să știi că, de fapt, te-ai îmbătat cu moarte. Este conștiința tristă a artistului că în absența iubirii, înlocuită de surogatul postiubire (un fel de noniubire); în absența aproapelui, devenit postaproape; în absența literaturii, devenită postliteratură (uneori, din păcate, chiar nonliteratură), el nu poate accepta apocalipsa unor valori, nu încetează să creadă în acele valori.
Pe textul:
„post pop depression" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextUna dintre temele predilecte ale creației lui Teodor Dume, anume relația omului cu Dumnezeu, temă prezentă încă de la primele sale volume de versuri, se pare că este și miezul acestei noi cărți.
Vă felicit, domnule Teodor Dume!
Vă felicit, domnule Teodor Dume!
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: Eu, Dumnezeu și lacrima din colțul ochiului" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextO carte pe care am citit-o cu mare plăcere. Cum spuneți și dumneavoastră, e multă poezie în această carte atipică. Vă felicit și vă mulțumesc pentru traducerea acestui volum de referință din creația lui Amos Oz.
Pe textul:
„Încă o carte de Amos Oz, tradusă în limba română, apărută în colecția de autor ”Amos Oz” la Editura Humanitas" de marlena braester
Recomandat0 suflu
Context Vă mulțumesc, domnule Popovici pentru însemnul de lectură. Aici e mai mult o „personală”, nu știu de ce nu am încadrat-o acolo, fiindcă e mai puțină poezie decât în versurile pe care le scriu de obicei.
Pe textul:
„Melancolii poetice" de George Pașa
0 suflu
ContextȘtiu, ai plecat de la ultimele versuri în interpretarea ta. Dincolo de aceasta, aici este doar un experiment, parțial reușit, fiindcă mai pierde din ritm.
Pe textul:
„Iarmaroc de litere (4)" de George Pașa
0 suflu
Context„Discreție” e doar un titlu, domnule Popovici. Nu știu dacă e chiar un text de stea, dar cred că spune unele adevăruri poetice (subiective, desigur) despre lumea în care trăim.
Sun onorat de impresiile dumneavoastră de lectură!
Sun onorat de impresiile dumneavoastră de lectură!
Pe textul:
„Discreție" de George Pașa
0 suflu
ContextȘi totuși, Răzvane, ezitările țin de alegerile în viață, sunt necesare până ajungem să discernem binefacerea luminii.
Îți mulțumesc pentru impresii!
Îți mulțumesc pentru impresii!
Pe textul:
„Sub protecția unui soare euforic" de George Pașa
0 suflu
ContextÎmi place, în general, cum scrii, chiar dacă notele luminoase ale creației sunt doar sugerate, predominând multe structuri lirice prin care se redau stări-limită ale ființei. Ceea ce mi se pare bun, nu numai aici, este faptul că, plecându-se de la terapia prin scris, se ajunge la realizări estetice de luat în seamă.
Pe textul:
„i wish summer sadness to be gone" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextAcesta este un text cu o mai bună structurare, fără obișnuitele divagații din textele mai personale din ultimul timp, care se apropie mai mult de proză. E adevărat, discursul de aici este mai motivațional și, chiar dacă nu am apetență pentru acest tip de discurs, mai ales în poezie, ceea ce se spune este îndreptățit și adecvat contextului. Prima strofă e mai profundă, chiar dacă și în celelalte se spun adevăruri (nu doar poetice). Paradoxal (sau poate că nu), dar parcă mai sunt lucruri de spus aici, nu doar sugerate.
Pe textul:
„Pictând, în gând, pânzele albe" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextCele cinci pietricele dăruite sunt albe. Acum văd că bila este, de fapt, albastră. Probabil că Albăstruiu știe mai bine că nu e o iluzie. Probabil că și harta e tot la el și tot hoinărește printre semnele Textului, până se va găsi cineva să le descifreze.
Din aceste semne ale reamintirii, doar pietricelele albe par să mai vorbească despre miracol. Le lăsasem în uitare, tot credeam că una trebuia să fie albastră. Dar poate că este cu adevărat, nu o iluzie. Din acea piatră e posibil să fi fost modelat Albăstruiu, până a prins viață.
Doar un „joc secund” trimit acum, mai mult sau mai puțin rotund. Oricum ovalul este realitatea noastră tinzând spre forma perfectă a cercului. Sau un zar rostogolit printre milioane și milioane de vieți, până ajunge la aceeași formă perfectă. Iar acele „resturi” nu sunt nici ele o iluzie, ci dorul materiei de a căpăta forma perfectă a modelului ceresc.
Din aceste semne ale reamintirii, doar pietricelele albe par să mai vorbească despre miracol. Le lăsasem în uitare, tot credeam că una trebuia să fie albastră. Dar poate că este cu adevărat, nu o iluzie. Din acea piatră e posibil să fi fost modelat Albăstruiu, până a prins viață.
Doar un „joc secund” trimit acum, mai mult sau mai puțin rotund. Oricum ovalul este realitatea noastră tinzând spre forma perfectă a cercului. Sau un zar rostogolit printre milioane și milioane de vieți, până ajunge la aceeași formă perfectă. Iar acele „resturi” nu sunt nici ele o iluzie, ci dorul materiei de a căpăta forma perfectă a modelului ceresc.
Pe textul:
„Scara lui Escher" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextȘtefane, deși textul acesta e total diferit de ceea ce scriu eu, totuși nu știu cum se întâmplă „coincidența” versului tău de aici: „când aproapele ți-e atât de departe” cu acesta din poezia „Discreție” (poezia care-mi aparține): „Treci mai departe,/ și aproapele e și el tot mai departe”. Normal, nu te acuz de plagiat, fiindcă, în rest, tu spui altceva. Nu e ceva ieșit din comun ceea ce spun, dar poate ai putea reformula, să nu fie aceeași idee acolo.
Pentru lămurire, trimit linkul spre aacel text: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14149990/Discre%C8%9Bie
Pentru lămurire, trimit linkul spre aacel text: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14149990/Discre%C8%9Bie
Pe textul:
„poveștile de azi" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAm început să mă obișnuiesc cu acest stil eclectic, fiindcă textul, intertextul fac bună casă cu subtextul. Mi-a plăcut textul acesta, mai ales în versurile de 17 silabe (nu doar pentru că stilurile noastre se aseamănă acolo). Acesta pe care le citez acum sunt memorabile: „Nu zic nimic de nemurire şi nici de ce-o mai fi să scriu/ Pun lucrurile în pictura cu moştenirea tată fiu/ Nu inventez o roată nouă, am roata mea de amânări/Făcută dintr-un i sălbatic găsit în cele 7 zări”. Probabil veți mai reveni asupra textului, spre a revedea micile imperfecțiuni de redactare. Ar fi păcat să rămână așa.
Pe textul:
„De vorbă cu Igitur" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextDe multe ori m-am regăsit în textele dumneavoastră, inclusiv în acelea dedicate părinților. Sunt sigur că și această antologie lirică are în conținutul său poezie de calitate.
Vă felicit, domnule Teodor Dume, și, fiindcă mâine este ziua dumneavoastră de naștere, vă urez sănătate și alte realizări creatoare de seamă!
Vă felicit, domnule Teodor Dume, și, fiindcă mâine este ziua dumneavoastră de naștere, vă urez sănătate și alte realizări creatoare de seamă!
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: ultima noapte cu tata" de Teodor Dume
0 suflu
ContextAm citit. Și mi-a rămas un zâmbet în colțul gurii. Ochiul n-a dat niciun semn de ură, mai degrabă a schițat un semn de complicitate. Până la urmă, „da” și „nu” pot ieși din antinomia lor ireconciliabilă, nu numai la nivel lingvistic. Mai ales când apar dilemele. Uneori rațiunea spune „da”, deși sufletul zice „nu”, dar și viceversa.
Pe textul:
„aș fi putut să nu" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextAcest stil îmi place mai mult în ceea ce scrii. Dar nu-i numai atât. Dincolo de stil, recunoști poezia, cu semnele pe care le „vezi” la orice nivel al limbajului: fonetic, lexical, reflexiv etc. Poate doar paralelismul acela sintactic nu e pe gustul meu, dar, în fine, își are și el rolul său în structura textului.
Pe textul:
„Alpinistul" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextDe la cartea de debut - care, aș zice, este izvorul universului poetic dumian - până la aceasta de față, fluviul poetic își adaugă noi afluenți, așteptând vărsarea în marea cea mare.
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: Urme de sânge pe umbra trupului" de Teodor Dume
0 suflu
ContextLa început, mi s-a părut puțin enervant refrenul acela, însă finalul cu totul neașteptat, a răsucit perspectiva cu 180 de grade. Păi sigur, dacă până și ambrozia „zvâcnenște-n pahar”, musai trebuie ca zeii trebuie să se fi îndurat de unghiile lungi ca de înger!
E aici un fel de biografism bine camuflat sub învelișul (auto)ironiei și sarcasmului.
E aici un fel de biografism bine camuflat sub învelișul (auto)ironiei și sarcasmului.
Pe textul:
„alergii" de enea gela
Recomandat0 suflu
Context„Scadenței”, nu „cadenței”. Dar, sigur, poezia are nevoie și de o anumită cadență ritmică.
Pe textul:
„Până la venirea scadenței" de George Pașa
0 suflu
Context