Siguranța existenței lui Dumnezeu

off… ai pus acolo, în paranteză, maxima îndoială
și uite așa, iar câștigă tipul care a zis că totul e relativ

în teoria mea (posibil rămasă în subconștient, de pe undeva, dar am pronunțat cândva această teorie)
tot ceea ce este absolut , demonstrabil, este spațiul

bineînțeles, în registru cu nuanțe diferite de ceea ce spui în poem

îmi place alinarea (cred că este esența ideii) “nu-ți fie teamă”, că doar nu o fi foc, spui
fiind simplu, dar în ființare, nu paralel cu aceasta, orice ai fi, nu-ți fie teamă (revin, paranteza aia contrazice totul, psihologic nu poți propune cuiva să nu aibă teamă, dar să-i lași în față o avertizare)

îmi place pentru că este un text care nu îmbracă haina anostului, până la proba contrarie :)- asta-i provocare “retorică”:)

Viorele, și nu e totul relativ în afara lui Dumnezeu? El este Absolutul. Textul, ți-ai dat seama, nu îmbracă haina științei, doar,parțial, pe cea a filosofiei.
Nu cred că e o contradicție acolo, dar, de ar fi, n-ar exemplifica natura contradictorie a ființei umane?
Nici nu te contrazic, nici nu te aprob. Rămân la ipostaza celui care „știe că nu știe nimic”.