Ghicit(oare?) 7

o fi

HRIB

și gol, dar mai puțin cu pălărie
mai degrabă căciulă:)
care-i casă, după cum se știe
ar putea fi și un

MELC

plouă mult primăvara, toamna, și vara în ultima vreme. Indiciul... zbârcit ne trimite la cules ZBÂRCIOGI... Dacă nu-mi dați voi frunze de lauri... mi le culeg singur, la fel, cum culeg „floarile din grădină”. Voie bună, tuturor.!

ori burete!

La voi funcționează?

Îmi place că vă străduiți (știu de înseamnă!), dar, deși sunteți aproape de răspunsul corect, încă nu ați dat soluția corectă. Tego s-a gândit la pălărie când a spus că e hribul, apoi că o fi altceva mai molâu, adică melcul. Ottilia s-a gândit la un mototol, buretele (agaricus). Silvestru e convins că n-are cum să nu fie zbârciog, însă, îl îndemn (ca și pe ceilalți, de altfel) să mai descifreze puțin primele două versuri, fiindcă acolo mai este un indiciu.
Deocamdată, atât. Succes la citire! Ghicit. Oare?

Poate... brusture. Frunze ca pălăriile. Are efecte împotriva reumatismului. Și împotriva altor probleme de picior.

Bărbatul bătrân (și cam rușinos, la picioare) (din cauza asta).

umbrela

care îndeplinește condițiile:

toboșar
i se mai spune bășică cu picior de barză, sau
ciuperca măgarului

N-am spus la ultima mea intervenție că aș fi vrut să accept soluția domnului Miclăuș, însă, sunt mai multe feluri de zbârciogi. Cel la care mă refer eu are alt nume. De aceea, să-mi spună domnul Miclăuș cum zicem atunci când ploaia ne udă până la piele. Acesta era indiciu implicit, nu explicit, aflat în primele două versuri.

ciuciulete

umblă o vorbă

Soluția corectă aceasta era: ciuciulete (Morchella esculenta). Zbârciogul (Morchella conica) este dat ca sinonim de toate dicționarele. Dar eu am sugerat și altceva în primele două versuri. Ciuciuletele n-are treabă cu ploaia, nu poate fi făcut ciuciulete, că este deja. (!)
Ca să evaluez corect, aș zice să împărțiți premiul, Viorel și Silvestru. Deși aș înclina spre 75 la sută Silvestru, că a dat un sinonim, chiar dacă nu putem zice despre cineva că ploaia „l-a făcut zbârciog”. (!)

Vă felicit pe amândoi și le mulțumesc și celorlalți colegi pentru căutări!

să-ți de el umbrelă!
eu îmi iau ciciuleții și pun de o tocană

SIV, hai, recunoaște că, dacă nu veneam cu acea explicație mură-n gură, nu spuneai soluția așa repede. Și Silvestru, dacă era pe aici, ar fi răspuns.
Bine, tu rămâi cu tocana, iar noi, udați ciuciulete. (!)

pe aici?
El umblă după zbârciogi, ciuciuleți n-are cum să mai pună-n coș, i-am adunat pe toți.

d’aia am și răspuns în locul lui (am observat că invitația era pentru el) ca să fie gâlceavă

ciupercăreală să fie!

Se mai întâmplă să greșesc și eu: în titlul comentariului precedent am făcut un pleonasm.
Lasă, Silvestru e ocupat acum să scrie una foarte grea, să ne încuie pe toți!

un pleonasm

“ împăcați-vă” este îndemnul
“între voi” este calea, procedura. fără a apela la un mediator.
ceva de genul împăcați-vă cum credeți de cuviință, găsiți calea între voi, singuri.

Așa e, poți fi împăcat și cu sine. Oricum, e o construcție sintactică deja prezentă în limba vorbită, iar, în aceste condiții ar fi fost printre pleonasmele admise de limba literară. Tot ceva de genul „de bună voie și nesilit de nimeni”, formulare admisă în oficierea căsătoriei.

se dezvoltă conversația

asta cu de bună voie și nesilit de nimeni, o priveam ca o accentuare (un fel de enumerare, ca să nu existe vreo confuzie), dar acu’ o “prind” și ca pleonasm

uite așa, acum zâmbesc

spor!

merge bine? Bine!!!
Să mă faceți de rușine!!!
Viorel... să-și ia mândria!
Eu aș vrea doar... pălăria.

tuturor, duminică plăcută”

făcea și alt fel de ciuciuleți... știți la ce mă refer? Plăcuți... în vremuri trecute;... chiar și duminica.

Ciuciuleți se mai spune și la cocoloașe (boți) mici de mămăligă sau din aluat. Totuși, cred că se referă și la ceea ce noi numim colărezi, adică o mâncare pentru copii făcută din bucăți mici de aluat fierte în lapte. Poate că în Moldova se referă la mămăligă cu lapte, n-am stat să caut.
Duminică plăcută!

pastelor făinoase, pe timpurile bunicilor mei, bucățele de aluat se „frecau” între palmele-amândouă și ieșeau „ciuciuleții” pentru borșuri, supe și (după cum bine zici) lapte... Pungașii de băiețandri mai ciuciuleau și frunze de viță de vie, le ascundeau până se uscau... făceau un fumălău... iute, cu efect îndelungat!!! Acelea de fumat erau... ciuciuLele...!!! Continuare plăcută.