Poezie
coborâre în magma înțelesului
1 min lectură·
Mediu
n-ai să vorbești despre deciziile luate din pix,
nici despre victimele colaterale implicite
sau despre masa asta, ideală pentru sacrificiu,
poate despre felul cum se taie aerul,
pe orizontală,
pe verticală,
nu spre a se umple golurile cu păsări.
unora o să le placă modul cum avioanele fac brizbrizuri;
altora, legănarea în aer a parașutelor.
doar tu vei rămâne la modulațiile din cântecul păsărilor,
deși n-ai încercat vreodată să le înțelegi limba.
ți-ai coborî, cu un semiton, vocea
(nu pentru că ai dori, cumva, să o apropii de stingere) --
mai e de mers pe această treaptă,
trebuie multă grijă,
chiar dacă ai ochelarii pe nas.
vei coborî și tu, odată cu ea,
în magma înțelesului.
061.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “coborâre în magma înțelesului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14193905/coborare-in-magma-intelesuluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Poemul pornește de la gesturi exterioare, raționale, birocratice („deciziile luate din pix”), dar trece treptat către zonele profunde ale trăirii („magma înțelesului”). Această coborâre poate fi citită ca o metaforă a trecerii de la nivelul conștient (regulat, ordonat, formal) la nivelul inconștientului, unde se află emoțiile și energiile fundamentale. „Magma” simbolizează aici nucleul psihic incandescent, greu de controlat, dar esențial pentru autenticitatea vieții. Imaginile sacrificiului, ale zborului și ale cântecului păsărilor marchează un parcurs inițiatic, în care spectacolul exterior se estompează, iar atenția se mută asupra vibrației intime a existenței. Coborârea în „magma înțelesului” simbolizează accesul la inconștient și la nucleul autentic al sinelui. „Coborârea vocii cu un semiton” exprimă o renunțare la orgoliu și o apropiere de vulnerabilitate, necesară pentru introspecție. Astfel, poemul devine o metaforă a procesului de integrare lăuntrică, prin care individul părăsește aparențele pentru a atinge un adevăr interior profund. Felicitări! Las steluță.
0
Vă mulțumesc, doamnă redactor!
Sunt onorat de comentariul dumneavoastră!
Sunt onorat de comentariul dumneavoastră!
0
Domnule pensionar, acesta este un text de o profunzime astrală, mai aproape de sondările unui cognitiv neasumat și nerecunoscut decât de o judecată seacă, carteziană. Există, după cum spuneți și dumneavoastră, dincolo de substratul admisibilului o tainiță ca o cameră de control a aparatului decizional al fiecăruia, De acolo oricine poate fi mai bun, mai profund și mai înțelegător, chiar dacă poartă ochelarii pe nas. Vă felicit pentru dărnicia cu care ne dezvăluiți ascunsul, poate chiar mie, neajunsul.
Domnul editor.
Domnul editor.
0
Cu drag, domnule poet iubit și apreciat, chiar dacă nu vă dați seama de asta. Onorul e de partea mea. Promit că nu vă fur condeiul și să știți că veți găsi în mine întotdeauna un cititor fidel.
0
ce nu-mi surâde în acest context este parașuta. sună așa de dizgrațios. chiar dacă e vorba de "coborâre"!
0
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură.
Nu-i problemă, doamnă Keller, dacă nu am condei, scriu cu degetul prin aer, iar aerul nu cred că ar avea ceva împotrivă. (!)
Domnule editor, pensionarul zice că nici el nu e lămurit când glumiți și când vorbiți serios. Poate și una, și alta. Așa că dilema rămâne, mai ales când vă referiți la „un text de o profunzime astrală”. Pare o exagerare, dar este, mai degrabă, o glumă. Sper că nu veți interpreta greșit spusele mele sincere.
Doamnă Ardeleanu, cred că este prima dată când folosesc acel cuvânt în versurile mele. Nici mie nu-mi place, dar este adecvat contextului, mai ales că se vorbește despre „tăierea aerului”, apoi de coborâre.
Nu-i problemă, doamnă Keller, dacă nu am condei, scriu cu degetul prin aer, iar aerul nu cred că ar avea ceva împotrivă. (!)
Domnule editor, pensionarul zice că nici el nu e lămurit când glumiți și când vorbiți serios. Poate și una, și alta. Așa că dilema rămâne, mai ales când vă referiți la „un text de o profunzime astrală”. Pare o exagerare, dar este, mai degrabă, o glumă. Sper că nu veți interpreta greșit spusele mele sincere.
Doamnă Ardeleanu, cred că este prima dată când folosesc acel cuvânt în versurile mele. Nici mie nu-mi place, dar este adecvat contextului, mai ales că se vorbește despre „tăierea aerului”, apoi de coborâre.
0
