când totul părea mai viu decât viul,

puteai să iei repede startul,

depășeai primăveri,

fără teama c-o să vină, cândva, toamna,

toamna aceea mai săracă în emoții,

mai plină de conținut.

despre sentimente sau alte combustii interne

n-o să știi niciodată cât ar fi putut ajuta

la învățarea melodiei finale,

știai doar că startul e desăvârșit,

parcursul, fără de reproș,

asperitățile, un ajutor în alergare.

mult mai târziu, te-ai întrebat

care ar putea fi scopul alergării,

dacă există vreun scop,

în afară de plăcerea jocului.

până la urmă, la ce bun să alergi?

șezi blând!

ai depășit atâtea primăveri,

că nu mai vezi startul!

toate vor trece, cândva, la obiecte pierdute.

se va auzi doar melodia finală.