Poezie
Scrisoare
1 min lectură·
Mediu
Toate, în clocot. Opărire-n zadar.
Pe floare, o gâză. Rătăcit, un bondar.
Păstrezi distanța. Un câine te latră.
E pe-aproape o stână. Sau, poate, o șatră.
Chichirezul e altul. Pierdem din culoare.
În umbră, vom rămâne timbre-n clasoare.
Fără lipici. Fără urmă de gumă.
Șterși din memorie. (Aici e o glumă.)
Minciuna, servantul ce-ți pune în gură
vorbe de basnă. Mare figură!
Impozantă. Docilă. Rezistentă la stres.
Mai spune o glumă. Mai ține-un congres.
Și-atunci, adevărul pe unde mai umblă?
Estimp, urâciunea mai trage o dublă,
vântură prin aer gogoașa umflată,
se-ascunde prin scorburi când e vorba de plată.
Anu' ăsta ne-am scos. Bibilici pe ecrane
fac ouă de aur. Din comisioane.
Ageamii deliranți se-avântă în strungă:
Davai Ceas, Miștocarul, Baștan, Mână-Lungă.
Unde oare sunt câinii ce moroii alungă?
Cât lăsăm pe umflați să ne fure din pungă?
De-ajuns cu minciuna! S-a ajuns prea departe.
Nimeni n-o să ne ierte de rămânem deoparte.
054.792
0
povestea nu e doar o poveste și nici un text cu tentă ironică, ci o realitatea crudă pusă pe tapet cu mult tact.
"Ageamii deliranți se-avântă în strungă:
Davai Ceas, Miștocarul, Baștan, Mână-Lungă.
Unde oare sunt câinii ce moroii alungă?
Cât lăsăm pe umflați să ne fure din pungă?
De-ajuns cu minciuna! S-a ajuns prea departe.
Nimeni n-o să ne ierte de rămânem deoparte."
textul nu poate fi comentat ci apreciat ca pe o realitate la care suntem parte. o parte, din păcate, mult prea pasivă.
un manifest pentru omul simplu
felicit autorul pentru acest text și tema pe care ne-o redă cum se poate de realistă
luminez