Poezie
Ceea ce contează
din volumul "Ben Cioglu"
1 min lectură·
Mediu
Când indiferența devine actor principal
într-o piesă cu actori de duzină,
voi învăța să respir aerul vremii
doar atât cât e nevoie
ca din pieptul meu să răsară duminici.
Nu mă mut niciodată din mine:
îmi pasă.
Nu trimit către alții
apăsările din suflet,
știu să le transform
în dimineți răcoroase.
Nu contează dacă mă împung fericiri
ca niște coarne de melci,
nici dacă întâmplarea
își lasă în suflet
vreun stigmat lipicios –
gândurile mele nu le păstrează
decât argintul,
pulverizându-l, în inimi,
vindecător.
Freamătă norii pe dinăuntru –
chem seninul să îi alunge.
Cum să rămân la grija furtunii,
când împăcarea e trasă la sorți?
Mă-ntâmpină munți de indiferență,
dar, la o clipire, totul devine câmpie.
063.818
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Ceea ce contează.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14053679/ceea-ce-conteazaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc, Răzvane! Mă bucur că mai citești ceea ce scriu, mai ales că ai rămas printre singurii utilizatori mai vechi de pe Agonia care mai comentează în pagina aceasta (dacă nu chiar singurul).
Cu stimă,
George Pașa
Cu stimă,
George Pașa
0
Distincție acordată
Foarte frumos acest vers (dar nu numai); l-am perceput ca pe o dorință de purificare, de înălțare. Și finalul, câmpia cu rol nivelator, cu efect de liniștire, de anihilare a atâtor fericiri/ nefericiri, o "împăcare trasă la sorți". Cred că am luat-o pe arătură (că tot veni vorba de câmpie). Pe scurt: mi-a plăcut. E poezie.
0
Distincție acordată
foarte frumos și sugestiv titlul.
mi-a plăcut în primul rând sinceritatea și larghețea în care autorul își desfășoară vrerea de a nu părăsi ceea ce de fapt ar trebui să ne caracterizeze pe mulți dintre noi." Nu mă mut niciodată din mine:/îmi pasă./Nu trimit către alții/apăsările din suflet,/ știu să le transform /în dimineți răcoroase."
e un text etalon, după părerea mea,care punctează, în detaliu, acele "apăsări din suflet" dar, deși se delimitează de acea stare a indiferenței, "voi învăța să respir aerul vremii/doar atât cât e nevoie/ca din pieptul meu să răsară duminici."
mi se pare o scriitură cu un ton aparte, benefic acelora care știu să-l perceapă
în maniera redată de către autor, "ceea ce contează"
da, este multă poezie aici!
mi-a făcut plăcere trecerea și lectura.
cu sinceritate,
mi-a plăcut în primul rând sinceritatea și larghețea în care autorul își desfășoară vrerea de a nu părăsi ceea ce de fapt ar trebui să ne caracterizeze pe mulți dintre noi." Nu mă mut niciodată din mine:/îmi pasă./Nu trimit către alții/apăsările din suflet,/ știu să le transform /în dimineți răcoroase."
e un text etalon, după părerea mea,care punctează, în detaliu, acele "apăsări din suflet" dar, deși se delimitează de acea stare a indiferenței, "voi învăța să respir aerul vremii/doar atât cât e nevoie/ca din pieptul meu să răsară duminici."
mi se pare o scriitură cu un ton aparte, benefic acelora care știu să-l perceapă
în maniera redată de către autor, "ceea ce contează"
da, este multă poezie aici!
mi-a făcut plăcere trecerea și lectura.
cu sinceritate,
0
Chiar reusit acest poem despre menirea mai inalta a poetului.
Chiar daca il intampina munti de indiferenta el stie sa pulverizeze in inimi
argintul, vindecator. Poezia ca si rugaciunea poate deveni o "atentie Vindecatoare". Ceea ce conteaza este in cele din urma o"Ars poetica"
Ganduri bune,
Chiar daca il intampina munti de indiferenta el stie sa pulverizeze in inimi
argintul, vindecator. Poezia ca si rugaciunea poate deveni o "atentie Vindecatoare". Ceea ce conteaza este in cele din urma o"Ars poetica"
Ganduri bune,
0
Vă mulțumesc frumos pentru impresiile dumneavoastră de lectură. După câte văd, mai există cititori interesați de ceea ce scriu, de aceea este posibil să mai postez pe aici din creațiile mele. Dacă voi mai avea inspirație să scriu.
0

Ai clipit, și munții de indiferență s-au sfărâmat, și deodată s-a deschis în fața privirii o panoramă vastă, în care, într-un colț se întrezărea un elizeu, iar în altul un intermundiu.
Da, mi-a plăcut, gnomicul coexistă cu expresivitatea.