micropoeme (19 silabe)

Frumos curge, mai ales inceputul, dar si celelalte micropoeme, ca idee si ritm interior, aduc aminte de scrisul maestrului Serban Codrin.
Rar se mai scrie asa. Si bine.

George,
toate îmi plac dar ultima cel mai mult:
\"împachetat cu nămol
aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\", parcă mă trimite la Tagore.
A urma visul, a fi una cu el înseamnă a fi în el,(a II-a)
Poezia, scrisul ca \"întâmplare\", descriu elementul care le conține: timpul vieții, (a I-a). Părerea mea este că nu e ușor să concentrezi esențele, aici nu mai e vorba de talent ci de lucru de chinez, fapt adeverit de scrisul lui George Pașa.

George,
mâine poimâne o să devii un concurent de temut la haiku....
Mi-au plăcut mult ultimile două penseuri.

Am eu ce am cu visul și cu nuferii.

Cu plăcerea lecturii...

mi-au placut primul si al doilea. ele au o legatura. ma asteptam ca al treilea sa fie tot in concordanta cu primele doua. al treilea micropoem este ancorat in realitate si desprins oarecum de ideea primelor doua. daca il schimbi pe ultimul si pui un titlu, ceva legat de timp sau, e doar o idee reusesti un tot.

si chiar daca nu vrei sa schmbi ultimul micropoem cred ca titlu trebuie schimbat

sunt reusite,apropiate de sfera haiku, dau oarecum o stare de liniste.

bia

gen literar rafinat care presupune o buna cultura literara si o adevarata pasiune pentru cuvinte care spun mult în câteva rânduri
poetul devine un fel de demiurg care încearca sa disciplineze marele haos din care triaza cu finete adevaruri de un lirism pur ,adesea filozofic

poemele celor 19 silabe. Imagini și înțelesuri, da, se apropie de haiku, doar că e altceva. Și pentru limba română prinde mai bine.
LIM.

frumos cu nuferi!

Alina, din păcate nu citisem, până să-mi semnalezi tu, nimic de Șerban Codrin, neavând nicio carte de-a sa. Am căutat și am găsit chiar în biblioteca virtuală de pe Agonia, citind o mare parte dintre poezii. Da, găsesc asemănări cu poezia mea, mai ales în unele micropoeme din \"grădina zen\".

Liviu, da, Pe Tagore l-am citit de mai multe ori, dar în ultimul an nu. Este iarăși un îndemn pentru relectură. Analiza ta este bună, dar trebuie să spun sincer că m-am bazat aici pe inspirație, nu pe cizelare.

Virginia, eu nu scriu haiku, chiar dacă am o aplecare spre esențializare poetică. Despre concurență au mai spus și alții: trebuie să ne depășim pe noi înșine. În rest, totul e relativ.

Cristina, n-am urmărit să mă apropii de sfera haiku. Eu mai scriu poeme scurte, în special poeme de un vers, \"pașadine\", terține (în seria de \"impresii...\") etc.

Doamnă Nache Mamier, e corect ce spuneți, dar cred că se referă la orice poet, în general.

Liviu, dezvălui un secret (de parcă nu ne-ar auzi și alții!). Ordinea în care am scris inițial textele era inversă. După e am scris pe primele două, am avut impresia citindu-le în gând că au același număr de silabe. Așa era, iuar la al treilea (adică primul de acum) am scos un cuvânt să păstreze 19 silabe. Cum spui, eu tind spre ceva personal dacă se poate, sau cel puțin autohton.

Marius,cu nuferi, da!

Vă mulțumesc pentru prezența aici, neașteptată, recunosc!

George Pasa, ce-i cu *prostia* asta de mesaj?

\"împachetat cu nămol
aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\"

adica un fel de ..cauza efect?..sau totul despre iluzie?...nu...de fapt, stiu...este un verdict!...foarte ironic!...sa fie la tine, acolo!

...mi-am zis, dar degeaba.
așa....
Ioana, mie îmi place grozav acea împachetare cu nămol.
\"împachetat cu nămol
aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\"

\"împachetat cu nămol\" = haina noastră de trup, de țărâna, prima haină în care a defilat Adam după ce s-a rostogolit dintre cele 4 râuri...carevasazică.

\"aștept să-mi înflorească din brațe
nuferi\" -
unde nufărul - lotusul - reprezintă, funcție de coordonatele geografice pe unde înflorește, ba apariția primordială a vieți (Egipt), ba simbol al dezvoltării intelectului și spiritualității, substitut al Oului Lumii (India), ba apare drept unul din simbolurile alchimiei (China).
Dar, înaintea acestor semnificații ce țin de sfera spirituală, nufărul-lotus mai are una, cu mult mai profană, legată de fertilitate, de gineceu, de femeie. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, n-ar trebui să sparie niciun bărbat.

așa că, George, vin să-ți spun și eu, încă o dată: da, toate asta la tine să fie!

toate mi-au plăcut, dar ultimul cu predilecție...de aceea mi-au pornit degetele singure.

Adrian, acum eu nu știu ce ai înstelat, ceea ce am scris, sau reflexia în oglindă?! Glumesc, desigur. Dacă îmi permiți, voi răsturna și eu perspectiva ta, dându-i altă înfățișare:
*
brațe împachetate în nămol
așteaptă să-nflorească
nuferii

(sau)
despachetați din nămol
nuferii așteaptă
să-mi înflorească brațe

**
până la trezire
creșteam de mai multe ori
visul

***
despre rezerva întâmplării
dacă am timp
voi scrie

Ioana, nici nu m-am gândit să fiu cumva ironic, aici nu e vreun text satiric. Acolo, recunosc, utilizez asemena procedeu. Mulțumesc pentru urare, asemenea!

Adriana, e cam a treia oară când folosesc în texte simbolul nuferilor. Îmi sunt cunoscute sensurile mitologice, dar aici totul a venit de la sine.
Cât despre tentația tastaturii, cam ai dreptate, și eu mă gândesc la faptul că e prea mult. Să nu spună lumea că ne comentăm între noi! Referindu-mă și la reiterarea acelei urări, aș spune, pe lângă \"mulțumescul\" de rigoare, că e bună o parafrază după Eminescu: \"Ea, din nuferi, să-mi răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept.\" Aceasta pentru că era o referire în text la așteptare.

Respectul meu tuturor!
Pașa

tu, Adriana...si tu, George...pe mine chestia asta cu \"împachetat cu nămol\"...
m-a trimis la o interpretare...satirica:)...dar, se pare ca *totul* e cu mult mai... serios...succes!...