altă margine

Ființa este încadrată între marginile trăirii, iar dacă încerci să-ți extinzi limitele existențiale, sau te poți rupe în euri sfâșiate, sau poți cunoaște exhaustivul în toate ipostazele lui.

George,
dintr/o parte in alata, unghiul nefiresc al pietrei! felicitari!

George,
poemul tău suportă interpretări diferite și asta denotă un stil:
a construi ambiguitatea aparentă, plurivalența.
Ruperea dintr-o parte - Titlul \"altă margine\", poate însemna ciclitatea unor scriituri - , conduce, conform poemului la o creștere în altă margine (stil), dar este o extremă neliniștitoare, neautentică deoarece ea nu poartă \"pecetea sângelui\", lucrul trăit cu adevărat.
De aici, o peregrinare a Ființei între malurile acestui fluviu extraordinar numit Poezie, dar și o întrebare retorică pusă pentru a ajuta receptorul și a marca pista unui sens clar: \"unde vei crește pădure și oameni/
așteaptă minuni//te asculți în piatră\".
Ori, piatră e un simbol al perenității, folosit aici cu sensul de \"răbdare\" stoică precum a pietrei, răbdarea unei întoarceri la Matcă...
Cu stimă, liviu

Răzvan, sfâșierea e și tragedia, dar și măreția umană. Cât despre margini, în viziunea mea de acum, desigur, nu pot spune că ar fi totuna cu limita (deși sensul noțional al termenului acesta este). iar cunoașterea este inclusă într-un singur cuvânt, pe care nu-l vom răsti niciodată.
Petruț, nu e chiar piatr aceea cu un colț sfărâmat. dar, mă rog, e unghiul din care ai privit-o, chiar dacă într-o fugă peste sensuri.
Liviu, tu ai văzut foarte bine acea plurivalență, chiar și versul ultim, dovadă că, deși scriem diferit, avem uneori căi simetrice de acces la ființă.

Onorat de prezența voastră!
Cu stimă,
Pașa

\"rosti\", nu \"răsti\"(!)