george avram

te vrei de neînțeles pentru a fi primitoare nu te vrei de neînțeles pentru că ți-e frică lumea ta lumea ta o prăpastie deja căzută o simultaneitate fără vise fără să ascunzi diferența te

iar nu te găsesc, trebuie să fii pe undeva, m-am întors degeaba pe dos ar fi cazul să știu mai bine sau măcar să nu uit în ce fel te port doar o clipă de neatenție și puf! până și felul în care

intri în cușcă agale mai înaltă decât umbra ce-o eclipsezi mai subțire decât încheietura ce-o tai ca pe un nod gordian zâmbind chip întors frig zici rece rău singură între mâinile tale nu

deschid ochii și ei încep să te deslușească treptat, acum mulți ani au apărut primele semne ale uitării, dar încă mai știu cum se rostogolește ziua peste noi, pătură prea mică pentru frigul în

îmi amintesc exact cum au sunat singurele cuvinte pe care nu ți le-am spus, felul în care ar fi putut lua forma unor bâlbâieli deja înțelese atât de mult am vrut să-ți spun, încât mi-ar fi

plouă torențial și înaintez în lungul străzii, trotuarul mă trimite cu gândul la america de sud, la chile, care s-a întins până n-a mai avut încotro, ca o vietate care caută lumina, depunând

te țin în brațe te cunosc așa cum începi cu fiecare privire așa cum lași cuvintele la mijloc îți știu chipurile pielea care nu trădează hotărârea te vei duce cu totul vei pleca așa cum

e momentul să vină gândurile să ne dea drumul, în mijlocul zilei se strecoară între noi un somn nelalocul lui, aproape febril persistă în privirea neîntoarsă senzația că ar trebui să facem

e totul cumva, undeva, neîntâmplat sau în memorie, e nevoie doar să fie adus în prag locuindu-mă, trebuie doar să fiu acasă când vine să se ducă dragostea și să cred că trecerea e numai și

decizia îmi e nebunie când hotărăsc zilele frumoase și ele mă lasă să le aleg, când nu pun în balanță și nu desfășor distanțe zilele în care mă prind în marea lucrare a lumii, clipele care

am început în ultima vreme să mă schimb pe de-a-ntregul, ca și cum asta ar fi posibil, începând cu părțile esențiale, de parcă ar mai fi și altele deocamdată nu am mari așteptări, încă sunt

toate sunt la locul lor, de-abia atinse, poate un pic mai aplecate, posibil ceva mai îmblânzite de ceea ce nu mai este și totuși azi am trecut pe lângă și nu am băgat de seamă dacă aș

mă îndepărtez încet către marginile lumii, de-abia zărite în colțurile ochilor, petrec momente în care simt familiaritatea vieții o simt în ierburile ce răzbesc și în animalele înviorate în

e într-adevăr un adăpost în amănuntele care mă depășesc, o întâlnire la înălțime, care se petrece la fiecare pas printre mereu alte lucruri aflate pe drumul lor, printre ridurile lente ale

e firesc ca sângele să curgă alături de izvoare, e natural ca trupul întors în ritm să nu se deosebească de suflet și să mă sărbătorească interminabil am trecut de la recunoștință la

stă pe pat cu fața la fereastră și tace, în spatele ei se aud încet voci la televizor, e supărată și vrea să fie lăsată în pace, la vârsta ei nu mai știe bine ce se întâmplă în jur, afară

să nu cumva să te trezești din timp, nu te aștept pe undeva, să nu-ți treacă prin vis cum că aș sta după tine nu-mi pare deloc rău că am avut un pic de noroc și m-am aruncat în golul dintre

e vremea să ne dăm încă o dată drumul între vis și lume, acolo unde cea de pe urmă răspunde celui dintâi a venit iar momentul să ne lăsăm privirile plecate neîntoarse de pe lucruri, așa cum

Letopiseț Pre mine a mă iubi ea voise, pre mine și pre nimeni altul. Înde adins ea mă ctitorise la anul de dinaintea ființei mele, cu voia sau fără de voia domnului, înde adins mă

e destul de simplu să găsești sistemul care funcționează, dar nu-i deloc ușor să-l ungi în fiecare zi conform firii fără vreo îndoială, cu nenumărate întoarceri, să devii din ce în ce mai tu

dacă îți faci atent documentarea vei constata că nu e nevoie să mergi prea departe ca să ajungi la mine și e și cam scump îți vei da seama relativ repede că vederea inclusă către zarea

e ceva în jur care crește în intensitate prin mine nu cred că doar mi se pare, oricât aș fi de sceptic, mi se bate un ochi de apă sau un picior de plai e ca și cum de peste tot vine din ce în

obiecte consumabile până la data de, vezi ambalajul și confesează-te discret. recolectează separat plastic, hârtie, sticlă, să nu strici relația cu alteritatea. nu nega desfătarea cu ea, pe