Poezie
așteptarea
2 min lectură·
Mediu
să nu cumva să te trezești din timp,
nu te aștept pe undeva,
să nu-ți treacă prin vis
cum că aș sta după tine
nu-mi pare deloc rău
că am avut un pic de noroc
și m-am aruncat în golul
dintre brațele tale
nu te aștept
și e atâta frumusețe în jur
încât n-am cum să scap de ea
în orice direcție m-aș întoarce,
ba cântă o pasăre,
ba râde un copil,
ba răsare un soare,
n-am nicio scăpare
îmi permit uneori întristarea,
când eman întuneric
și mă mint că nu există altceva
înafară de mine
dar mai devreme sau mai târziu
mă asediază culorile
și nu mai știu ce e înăuntru
și ce e afară și lumina dezvăluie
felul în care sunt împreună toate
să nu cumva să-ți sune ceva pe undeva,
nu te aștept
și nu e nimic de auzit despre asta
cu ocazia ta și fără tine,
sunt trist până la capăt,
e ceva rar și prețios,
nu cred că aș fi putut fi mai bun altfel
și tot cu ocazia și în lipsa ta sunt fericit,
cu adevărat fără tine
m-am aflat munte printre munți
nu aștept vreo altă viață,
n-am cum să fug din fața frumuseții
care-mi dă târcoale ziua-n amiaza mare
simt îmbrățișarea ei așa cum
a venit întâia oară de la tine,
o simt în clipa ce tot trece
și privesc drept în ochi trecutul
nu te trezi din somnul neîntors,
nu te aștept chiar aici și acum
la fel ca tine, doar sunt
mai aproape sau mai departe
001483
0