Găureanu Marian

VORBĂ-N VÂNT Pierdutele nopți m-acoperă-n fum, Miresme de crin și de mac mă-nfioară, Netrăite iubiri ce-au secat de parfum, Amintiri care vor, mai departe, să

ÎNTR-O ZI Vom fi bătrâni, iubito, într-o zi, Oglinzile ce noaptea ne privegheau amorul, Din sebum au paloare și stins ne cântă dorul, Iar lampa-n somn aprins, refuză-a ne

CÂND PATRIOȚII MOR Când patrioții mor, se sting lumini în cer, Foșnet ușor și lin scoboară pe pământ Și-o geană dintre stele, un tremur stins, stingher, Aprinde lumânarea

ÎNVAȚĂ Învață de la munte, în vifor să stai drept, Cum stau bătrânii noștri cu pletele de nea, Cum, miruiți pe frunte, iau relele în piept, Și în aceeași vatră, bat fierul și coc

DE VINĂ-I DORUL De vină-i dorul călător, născut din patimă târzie, Dă lumii toate înconjor spre locul primei zămisliri, Se-ntoarnă ca un bumerang acolo unde singur știe, Răstoarnă

REPAOS Răstălmăcite gânduri, chircite stau în rafturi, Ascunse printre cărți și plăci de gramofon, Nu vor să fermenteze în ipocrite sfaturi Și-n liniște cerneala se scurge

POTECI Eu n-am călcat poteci bătătorite, Durerea nu mi-am ostoit în cor, Nu sunt ecou mulțimii păstorite Și-n farsele teatrale nu-s decor. La început priveam debusolat Mulțimea de cărări ce-mi sta

FULGER DE LUMINĂ Dungă de clopot vesel învăluie noaptea Și-n fâlfâit de îngeri scoboară printre stele Un fulger de lumină care alungă moartea, Iar munții înspre cruce apleacă creste grele. Lumina

AMPLISSIMA NĂPASTĂ E o minciună că Orfeu și-a dus harpa în iad, Doar mama care-i mamă îi poate trece pragul, Fug toți încornorații de mama cu toiag Și purgatoriu-i rece atunci când își ia

DULGHERUL Ca la un semn, dulgherul cortina o desparte, Cioburi de noapte schimbând în imn de slavă, Fulgi de pace, flori de măr și de cireș împarte, Clocot grav de clopot îndeamnă într-o

SALCÂMUL ȘI CIOCÂRLIA În Bărăgan, cândva, din ceruri cu salcâmi ningea. Ascunși în floarea de omăt se scufundau în valuri, Proptiți cu spatele la crivăț în țarnă se-opinteau, Cătând apoi printre

NEAM DE GRÂU Noi suntem neam de grâu care-a răzbit prin ger, Căci știm, fără lumină, să înfrățim sub nea. Am dăinuit prin epoci ca marele mister, Și-n prima săptămână, am fost născuți

DRUM SPRE IERI Muguri se zbat în zvâcniri de sânge-nchegat Pulsând deodat’ cu salcâmii pădurii, Codrul strâmbat, ce-a fost altădată regat, Aruncă spre cer rânjetul tăieturii. Își scutură munții

RIDICĂ-TE FRATE Sosiră iarăși la fruntarii întunecații nori ai morții, Frângerea lemnului putred suspină neagră chemare, Duduie-n ceruri gigantice zaruri prăvălindu-ne sorții, Strămutând ale vieții

NU E MIRACOL Nu-i vreun miracol că exist, Dospit în arsă încleștare, Sunt rodul unui vis vetust, Strigăt nebun spre neuitare. Așa-i lăsat chiar din geneză, Că două jumătăți impare, Îmbrățișate-n

PATRIA Acolo unde munții falnici din veci ne dănțuie în hore, Cu plete albe sub coroane și abanos de codru-n vale, Se domolesc în

NE PLÂNG ICOANELE Ne plâng icoanele Doamne, În leagăne pruncii se frâng, Și doina ne plânge-n cavale, Iar lumea întreagă se duce la vale Și toate-n prăpastii ne-mping. În blândul cânt al mamei

BATE MIEZUL NOPȚII Bat avîntate clopotele-n Bărăgan În necuprinsa liniște din noapte, Iar cerul le răspunde cu țipăt de zăgan Și din pământ crăpat ies negre șoapte. E clipa miezului de întuneric