Zăganul - Învierea
Zăganul - Învierea Sunt clipe de balans, de neguri și lumină, Din nouri, plumbi mi s-au lipit de pene, Strâng azi cu greu în gheare vechea vină, Doar în văzduh îmi curge sânge-n
NAZIREI
Nazirei Stăpâne Doamne, nevrednicului Tău rob, îi iartă! Căci nu-i în lume om, o dată să nu fie singur, el cu el, Precum nu-i om, de om să vină însoțit la judecată. Din
VEȘNICA STEA
VEȘNICA STEA Din ceruri negre, fără stele, din fâlfâit de călătoare, Ne picură din nou tristețe cu scurte țipete șoptite, Se scurg pe visele nespuse și-atingerea lor doare Așa cum dor cuvinte
Micul EU
Micul EU Sunt semn de tăcere în file tocite de carte, Abil strecurat între pagini deșarte, Rețin pe rever numai litere sparte. Eu vin din vechimi de mult uitate, Îmi cântă
CAII
CAII Când armăsarii nopții se lasă dinspre cer, Liberi, fără zăbale, în dinți cu praf de stele, Cu coame pâlpâind în cețuri și mister Și nechezând se prind în dans plutit de
Sărutul meu
Sărutul meu Ți-am pus sărutul meu sub talpă, Acolo, sub arcade, atent să nu-l strivești, Chiar noaptea-n mersul fără lampă, Să nu-l sugrumi când strâmb pășești. Ți-am sărutat apoi genunchii. Când
CU MINE ÎNSUMI
CU MINE ÎNSUMI M-am izolat în mine – mi-e de-ajuns, Nu dau doi bani pe zloata de afară, De fețele pestrițe stau ascuns, Și-n suflet simt miros de primăvară. M-acopăr cu credința în
MIEZ DE DECEMBRIE ÎN BĂRĂGAN
MIEZ DE DECEMBRIE ÎN BĂRĂGAN Se-mbrățișează norii în preumblare lină, Lumini cernite, reci, se-ntoarnă dinspre cer, Salcâmii desfrunziți spre răsărit se-nclină Și Bărăganu-i tot, doar ceață și
VIN BERZELE
VIN BERZELE Mi-e dor de berzele ce pleacă, Cârduri tăcute-ntre cocori, Mă văd copil care încearcă, Să prindă loc în zborul lor. Le țip nătâng să se întoarcă, Nu am urare de plecare, Degeaba
Zidesc tăceri
Zidesc tăceri Se toarce-n cer fuior de nor, Cu văl de ceață mă acopăr, Alunec iar din dor în dor, Dureri trecute să răscumpăr. Gregare chipuri mă-nconjoară Și mă sufoc în triluri fade, Chiar
Semn rău
Semn rău Pluguri de lemn îmi ară tristețea, Troian de tăcere răstoarnă sub brazde, Pe căi umilite se măsoare justețea, Pe frunți - gândul rău care arde. În dangăt de clopot se
SINGURA STEA
SINGURA STEA Pe bolta neagră, rece, ascunsă după nouri, Luminile și luna dorm toate-n vreun fiord. Doar steaua lucitoare din carul cu doi bouri, Se-ncumetă să urce, din sud spre polul nord. Sunt
PLÂNSET
PLÂNSET Ne plâng icoanele iar, Doamne, De-atâta iarnă strânsă-n noi, De-atîtea zile negre, de nevoi. Fă Doamne lacrimi să se–ntoarne, În ochii noști ce-s de-acuma goi, Și fă-ne-n suflet
Musafirul
Musafirul Aseară m-am pomenit cu Bătrânețea! Era... bătrână. ― Mergi, dragă, la un plastician, te incizează după ureche și dispar cutele de sub ochi și de pe frunte. Ar fi indicată și
DURERE
DURERE Păduri de mâini se unduie în zbatere de valuri Vetrind lumina pură cu palmele spre soare, Au ridicat zăgazuri și mării i-au pus maluri, Dar apa n-are spume, credința nu le doare. În
SINE FIDE
SINE FIDE Aseară am capturat un înger, Cu aripi arse-n fire de înaltă tensiune. Venit de ieri cu treburi importante-n lume, Picase chiar la mine-n cartier. I-am smuls doi pumni cu pene albe, În
DE VINĂ-I DORUL
DE VINĂ-I DORUL De vină-i dorul călător născut în patimă târzie, Dă lumii toate înconjor spre locul primei zămisliri, Se-ntoarnă ca un bumerang acolo unde singur știe, Răstoarnă suflete
x
CARTEA Ioan Orășanu plecase cătrănit rău de acasă. Se certase urât de tot cu tatăl său, gata, gata să se ia la bătaie cu bătrânul, Doamne ferește! Certurile se îndesiseră în ultima
STĂM DE STRAJĂ!
STĂM DE STRAJĂ! De strajă în grădina PreaDivinei, Răbdăm scrâșnind istorii boicotate, Creștine turnuri, pavăză icoanei, Cu frunțile ca marmura coloanei, Noi suntem ortodocși, nu
DA PACEM DOMINE
DA PACEM DOMINE -Dă Doamne, pacea Ta, poporului ales, Venit-a, iată, vremea, ca toți să înțeleagă: Noi singuri, dintre toți, păstrăm credința-ntreagă, Și-i vremea profeției și-a rodului
TA PANTA RHEI
TA PANTA RHEI, Nicicând n-a spus-o Heraclit, ne minte Parmenide, Thales, cel ce-a urmat învățătura lui Zamolxis, Din ceruri le-a dat apă curată, curgând peste clemide, I-a coborât
VORBĂ-N VÂNT
VORBĂ-N VÂNT Pierdutele nopți m-acoperă-n fum, Miresme de crin și de mac mă-nfioară, Netrăite iubiri ce-au secat de parfum, Amintiri care vor, mai departe, să
ÎNTR-O ZI
ÎNTR-O ZI Vom fi bătrâni, iubito, într-o zi, Oglinzile ce noaptea ne privegheau amorul, Din sebum au paloare și stins ne cântă dorul, Iar lampa-n somn aprins, refuză-a ne
CÂND PATRIOȚII MOR
CÂND PATRIOȚII MOR Când patrioții mor, se sting lumini în cer, Foșnet ușor și lin scoboară pe pământ Și-o geană dintre stele, un tremur stins, stingher, Aprinde lumânarea
