Poezie

NE PLÂNG ICOANELE

1 min lectură·6 martie 2023

Mediu

NE PLÂNG ICOANELE

Ne plâng icoanele Doamne,

În leagăne pruncii se frâng,

Și doina ne plânge-n cavale,

Iar lumea întreagă se duce la vale

Și toate-n prăpastii ne-mping.

În blândul cânt al mamei Dochii,

Plecăm genunchiul către zei,

Ne ridicăm spre ceruri ochii,

Rugând iertarea de la ei.

Spre cer ne-am juruit credința,

Mereu durerea ne-am spălat,

Strigăm spre-nalturi suferința,

Și-n lut, genunchiul încuibat

În rădăcini s-a îngropat.

Noi n-am schimbat pe Ziditorul,

Smeriți, spre soare ne-am rugat,

Cântarea Lui ne ține dorul,

Și sufletul ne-a ridicat.

De-i vremea jelirii ori clipe de noi necerute,

De-i ceasul spălării de rele și gânduri spurcate,

Tu, Doamne, ne iartă de hulă, de fală,

De lepădare de Tine ori de cele necurate...

Din nou dă-ne semn de-a Ta milă.

Ne plâng icoanele doamne,

În leagăne pruncii ne plâng,

Și doina ne plânge-n cavale,

Iar lumea întreagă se scurge la vale

Și toate-n prăpastii ne-mping.

00663

Găureanu Marian. “NE PLÂNG ICOANELE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14168306/ne-plang-icoanele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.