Poezie

BATE MIEZUL NOPȚII

1 min lectură·4 martie 2023

Mediu

BATE MIEZUL NOPȚII

Bat avîntate clopotele-n Bărăgan

În necuprinsa liniște din noapte,

Iar cerul le răspunde cu țipăt de zăgan

Și din pământ crăpat ies negre șoapte.

E clipa miezului de întuneric greu,

Ruină zdrențuită vestind altă zidire,

Când îngerii ard aripi pentru Dumnezeu,

Lumină albă, pură, s-aducă mântuire.

Scoboară în adâncuri demonizate trupuri,

Cu suflet chinuit și buzunare goale,

Au rătăcit aiurea-n neiertătoare ceruri,

Cercând fără speranță pedepse mai domoale.

Noaptea-și repară carul, își schimbă armăsarii,

Goana de-acum începe din răsărit, spre vest,

Deja se-aud din vale cum strigă olăcarii,

Și-un tunet dă plecare alaiului celest.

Sub îmbulzeala mută din cerul ars de stele,

E liniște de piatră în casa din paiantă,

Nici scrâșnet de păcate, nici joc zglobiu de iele,

Doar ceasul omeniei continuă să bată.

A fost întors o dată și pentru totdeauna,

Deodată cu salcâmii și lutul din perete,

Busuiocul și-aghiasma din pod îi sunt cununa,

Și-ascuns măsoară vise, credințe și regrete.

00543

Găureanu Marian. “ BATE MIEZUL NOPȚII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14168235/bate-miezul-noptii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.