Poezie

DESTIN MARIN

1 min lectură·3 martie 2023

Mediu

DESTIN MARIN

Am fost ursit să mor pe mare,

Pe valul lin, cu fața-n vânt,

Să duc în marea evadare,

Ultimul dor, ultimul cânt.

Nu-mi amintesc de ursitoare,

Cum arătau, cum au votat,

Dar de atunci gustul de sare,

Îl simt pe buze picurat.

Avem de veacuri moștenirea

Că drumu-ntors e legământ,

Dar nu accept nicicând menirea,

Căci eu sunt apă, nu pământ.

Azi marea saltă-nvolburată,

Nu s-au văzut așa furtuni,

Se zbate-n spume lumea toată,

Sperând în haos... la minuni.

Din volburi, pânze albe-mi țes,

Din gânduri încirip o barcă,

În largul mării vreau să ies,

Dar grele temeri mă încearcă.

Înfricoșat sunt, căci pământul

Până la coapse m-a cuprins,

În van mi-am pregătit mormântul,

Zadarnic vise-am reaprins.

00569

Găureanu Marian. “DESTIN MARIN.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14168231/destin-marin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.