Poezie

SALCÂMUL ȘI CIOCÂRLIA

1 min lectură·19 martie 2023

Mediu

În Bărăgan, cândva, din ceruri cu salcâmi ningea.

Ascunși în floarea de omăt se scufundau în valuri,

Proptiți cu spatele la crivăț în țarnă se-opinteau,

Cătând apoi printre pâraie un reazem către maluri.

Pe-atuncea pe când Domnul primea prima insultă,

Și-n sila sa de oameni, muta în ceruri raiul,

Văzând că pe câmpie domnea tristețe mută,

Uitase-o cântătoare și-n sprijin doar salcâmul.

Fu mare supărare pe cântăreața mică,

Ce-n limpezimea zilei, în tril saltă spre soare,

Apoi, dinspre înalturi, către pământuri pică,

C-apoi din firul ierbii, spre rai, din nou să zboare.

Neobosită-i truda, eternă întristarea,

Obida-i peste lume și chiar peste salcâm,

Își face cuib în iarbă și nevăzută-i zarea,

Iar la venirea iernii, pleacă spre alt tărâm.

Stăpânul peste sate, salcâmul, s-a rărit,

A lui tovărășie la drum, cu greu o întâlnești,

Codrul se strâmtorează și tare-i pricăjit,

Zadarnic vrei popas sau loc să te umbrești.

Mai ninge, Doamne, cu salcâmi, câmpia însetată,

Fă semnul sfânt și cu salcâmi ridică iar perdele,

Mai răcorește Doamne bobul și mintea-nfierbântată,

Dă-mi ciocârliile-napoi, că-i jale făr de ele.

00595

Găureanu Marian. “SALCÂMUL ȘI CIOCÂRLIA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gaureanu-marian/poezie/14168695/salcamul-si-ciocarlia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.