Gabriela Petrache

Imi amintesc cum trozneau secundele Pina la tine, Ma agatam de un nor mai colorat, Lasam in urma citeva furtuni de nisip Si continuam sa planez Pina pe muchia Lagunei albastre Cu sirene

pietre ce latră cînd luna răsare înspică nesomnul răsfrînt de măr însingurat învrăjbită noaptea din pîntec mușcă pămînt dangăt de clopot umbre de ambră etern pecetluite în hyacint.

Oh, cand te-am intalnit inflorise un soare ce topea pietrele care curgeau fierbinti suvoaie inundandu-mi val dupa val ochii si gura si mainile tremuram uitasem privitul si

Reteta fericirii de-as cunoaste ti-as scrijela in podul palmei o scinteie, ce-ar creste ziua zimbet, blinda pace, iar noaptea ar descreste in femeie. Si chiar si noptii i-as

Ce să te faci cînd lenea pare ruptă nu din rai ci de-a dreptul din sînul lui Dumnezeu, cînd totuși un caiet nou-nouț zace în imacularea-i de luni bune de zile, caiet cumpărat cu toată voluptatea

la piciorul muntelui ne primeau cu inflexiuni calde și liniștitoare înlăuntru pictate umbre îmbrățișate pereții șlefuiți cu tandrețea urmelor într-o singură direcție distanțele se subțiau pînă

Crin alb ratacit, La marginea drumului Mireasa trista.

....Deschise ochii si privi spre geam. Se lumina. Stiu, fara sa se uite la ceas ca peste exact un minut va fi ora 6,30. Ceasul acesta...devenise un fel de cosmar al diminetilor ei. Piuitul lui

Dragul meu drag, nu stiu ce dor tainic m-a dus cu gindul catre tine zilele astea, mai mult ca oricind. Te simt aproape. Oricum esti aproape pentru ca ai fost mereu cu

Scrisoare imaginara Ma uit si nu-mi vine sa cred ce vreme capricioasa poate sa fie. Ieri soare, ca de inceput de primavara, azi intunecat, mohorit, ceata, vreme numai buna de stat la povesti in

Intr-o zi voi pleca Unde Intr-o zi voi pleca spre Sa nu ma strigi atunci iubitule Nu-ti voi raspunde Imi voi ascunde dragostea Intr-o raza de luna Si o voi tace in mii de culori Si-am sa

Prin noaptea neagra fulgera cuvintul Ca o secure Criminala desprindere de lumina Sufletul ramine suspendat Nestiut Nici traind nici murind Agatat de cuvint Dureros si pervers Sfisiat intr-o

amîndoi am vrut să ne tatuăm pe suflet o libertate eu în tempera tu cu mai mult sînge proaspăt pe la încheieturi tu nu vezi vecine că aici e o sală imensă de bal și noi ne suntem aproapele și

Inger si demon Aparind Luminind Intunecind Potolind Ravasind Ai plecat prea curind. Am ramas singerind Nici traind Nici murind.

As vrea sa mai ascult cum trece-n zbor un flutur alb sau umbra unui nor. Cu inima deschisa si senina pasesc din nou acum catre lumina. Te voi pastra mereu la mine-n gind Iubit, prieten si amant

trecuse vremea dimineților cataleptice femei despletite sugrumau în transă ultimele libelule poleite pe motivul unei insuficiențe afective cu nodul în gît și o revoltă fără avertisment se căuta

Am obosit de-atita nemiscare Mi-e frig, mi-e somn si imi e floare Si-mi pare rau ca-n viata mea Mai ninge numai vinerea, Mai cade-un fulg ori o aripa Si inger nu se mai ridica Mai pica uneori o

Femeia nu e doar abur In noapte, Petala de floare, Un cintec in soapte, Femeia e suflet in trupul de smoala Ce arde si cinta Nebuna si goala, E doamna si curva Si nu-ma-uita Ce creste