Printre miile de păsări

lirism in versuri inflorit pe \"saruturi valsand pe sub copaci\"..frumos, Gabriela.
si la Iasi a venit primavara? pe-aici e un soare de innebunesti \"karmic\" pe jumatate, dupa care pleci de nauc sa cauti cealalta jumatate ratacita printre \"efluviile trandafirilor\" in speranta ca poate poate mai \"intarzii cu o viata\" :)

cu tot binele de primavara bacaoana,
Dana

Dana, primăvara e în noi, dar de vreo două-trei zile a cuprins și Iașul, cum să-i poți rezista?

cu același bine de primăveri,
Gabi

Gabriela, e frumoasă poezia, dar nu știu de ce, deși este despre primăvară, parcă îmi iernește gândurile și-mi acoperă miriștea cu ondulații de grindină.
Să mă fi necăjit versul: \"ne mai ramînea un tăciune pentru vise nearse\", sau:\"urma să plouă mai înalt ori mai jos \"
\"sau poate doar mai întîrziam cu o viață.\" ? M-au necăjit, dar taaare mi-au plăcut.
La bună citire și veselă împrimăvărire.

Daniel, mulțam de trecere și comentariu, iar de ce te-or fi necăjit versurile cu pricina nu știu, or fi fost din vremea \"babelor\" și-abia acum au ieșit la lumină.
Ne citim și mai primăvărim din cînd în cînd.:)

Dacă tot e de dragoste nu pot rezista, mă preling și eu o dată cu cuvintele tale într-o iubire cu doze delicate de tandrețe, în valsul copacilor care se sărutau cu roua neîncepută , acolo, unde doar primăvara te prinde pe un leagăn de tandrețe în ondulații ce li se tăia respirația . Hai să mai punem de… o viață !

Mariaa, ce frumos ai spus : hai sa mai punem de-o viata!! :) Daa, ne tot prelingem prin primavara asta :)
Multumesc de vizita :)

\"ne iubeam
cu doze delicate de tandrețe
visele noastre ieșeau la aer
în timpul nopții\"

\"în noi
întrerupte linii ne mai palpau vechi deziluzii\"

E atîta optimism și resemnare în poezia aceasta a ta; cît într-o primăvară întreagă....

Virgil, eu nu i-aș spune resemnare, mai degrabă acceptare, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvinte mari aș spune destin asumat și acceptat. Optimism, da, am văzut mereu jumătatea plină.

va trebui sa ma ierti, dar chiar nu stiu cum sa-ti comentez aceasta poezie minunata... intr-adevar, aduce un aer de prospetime si speranta... ah, se trage de la primavara...
in definitiv, conteaza cand se face primavara?... in viata asta sau in urmatoarea?... :)

Monica, ești pentru prima dată în pagina mea (vizibil) :), nu pot decît să mă bucur că ți-a plăcut și să-ți spun că te mai aștept. Și-apoi, chiar că ai dreptate, important e că se naște primăvara, mai devreme sau mai tîrziu, fie și cu o viață.
Mulțumesc de trecere.