Poezie
Cosmar exorcizat
1 min lectură·
Mediu
dincolo de noi
acordurile unui cîntec abia deslușit
fragmentare malignă
între ceva și altceva
cu amintirea unui ecou de marș funebru
pe umerii unui alter ego opalescent
încarcerat în culpabilitatea
moștenită a unei vieți anterioare
e mai mult decît pot să duc – urlam
nu mai vreau
și n-am să accept
nu-mi vei pătrunde dincolo
de sufletul cel de toate zilele
lighioană senzuală cu nume de ispită
privește
dincolo
diminețile altora se deșteaptă
încrustate într-un bob de cafea
și zîmbetul tîmp al ursulețului de pluș
dar mie
îmi înfloresc palmele magnolii
cu mănuși de oțel
și nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.
acordurile unui cîntec abia deslușit
fragmentare malignă
între ceva și altceva
cu amintirea unui ecou de marș funebru
pe umerii unui alter ego opalescent
încarcerat în culpabilitatea
moștenită a unei vieți anterioare
e mai mult decît pot să duc – urlam
nu mai vreau
și n-am să accept
nu-mi vei pătrunde dincolo
de sufletul cel de toate zilele
lighioană senzuală cu nume de ispită
privește
dincolo
diminețile altora se deșteaptă
încrustate într-un bob de cafea
și zîmbetul tîmp al ursulețului de pluș
dar mie
îmi înfloresc palmele magnolii
cu mănuși de oțel
și nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.
084.341
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Petrache. “Cosmar exorcizat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petrache/poezie/66766/cosmar-exorcizatComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DPDe ce eu, de ce pe mine, de ce acum?
Aste intrebari par sa \'strige\' din poezia ta, Gabi.
O atmosfera sfasiata de o ispita imbietor-infricosatoare (cantec/mars funebru) face aceasta alta parte din eu, apasata de greseli trecute, trecute, insa nu uitate, sa se ascunda si sa se justifice, sa ceara \'pedepsirea\' altora...el deja suferise prea mult...
Frumos...
Daniel
Aste intrebari par sa \'strige\' din poezia ta, Gabi.
O atmosfera sfasiata de o ispita imbietor-infricosatoare (cantec/mars funebru) face aceasta alta parte din eu, apasata de greseli trecute, trecute, insa nu uitate, sa se ascunda si sa se justifice, sa ceara \'pedepsirea\' altora...el deja suferise prea mult...
Frumos...
Daniel
0
LSNumai
\"priveste
dincolo\"
mi-e destul.Si
\"dar mie\"...
Ma \"alter ego\" singura in Patul lui Procust, da\' nu pot, nu, am nevoie de exorcism!Ma ajuti?Printre randuri!Te rog!
\"priveste
dincolo\"
mi-e destul.Si
\"dar mie\"...
Ma \"alter ego\" singura in Patul lui Procust, da\' nu pot, nu, am nevoie de exorcism!Ma ajuti?Printre randuri!Te rog!
0
GPMai Dana, măi, în cazul ăsta, de comunicăm noi pe alte căi, apoi tu mi-ai transmis starea. Poezica asta a fost scrisă în urma impresiilor unui vis ce avui azi-noapte și vorba ta, mai bine ducă-se. Noi să trăim și să ne citim.:)
0
GPDaniel, da, mi-a trecut așa trăznaie prin minte, că poate plătesc acum pentru cine știe ce greșeli din vreo viață anterioară:)). La urma urmei, cine poate ști precis? Pfuiii, mai bine mă duc să mai visez un vis, ceva mai uman, mulțumesc pentru trecere.
Lucia, exorcizane-am de-aș ști și cum. Ei, lasă că o scoatem noi la capăt cumva. Tare mă bucur de revenirea ta, știi asta, nu?
Lucia, exorcizane-am de-aș ști și cum. Ei, lasă că o scoatem noi la capăt cumva. Tare mă bucur de revenirea ta, știi asta, nu?
0
VMGabriela,
răstignită cu răsărituri în care luna încă se mai vede, îți cari crucea dimineților ca un Isus ai cărui spini ard pielea ca un soare despuiat și incandescent. Trupul îți este un rug și vei rămâne „vie” între crucea goală și crucea plină pentru că poezia te constrânge la autocombustie, sufletul dezgropându-te în jar și dragostea înălțându-te la cer ca pe Maria Magdalena.
Adevăr îți spun, într-o zi vei sta la dreapta Tatălui.
Un „prooroc”,
răstignită cu răsărituri în care luna încă se mai vede, îți cari crucea dimineților ca un Isus ai cărui spini ard pielea ca un soare despuiat și incandescent. Trupul îți este un rug și vei rămâne „vie” între crucea goală și crucea plină pentru că poezia te constrânge la autocombustie, sufletul dezgropându-te în jar și dragostea înălțându-te la cer ca pe Maria Magdalena.
Adevăr îți spun, într-o zi vei sta la dreapta Tatălui.
Un „prooroc”,
0
GPVasile, așa să te-audă Dumnezeu, sper să fii un bun \"prooroc\", de altfel deja mizez pe tine , mulțumesc de trecere:)
0
GPpe cele spuse de tine - viteza, bat-o vina :)
0
ce mi-ai facut, Gabitzo?
am citit-o. o data, de doua ori.
si m-am intrebat daca nu cumva noi doua comunicam pe oaresce coordonate nedibuite inca prin cele cotloane de suflet.
dar..duca-se toate!
\"nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.\"
si iar te citesc, fata draga. ai scris o poezie pe gustul muzicii mele de aseara, stii?
cu tot binele,
Dana