Gabriela Petrache

Alina, posibil să ai dreptate, am numărat 3 de \"și\" în tot textul, e mult, e puțin nu știu, dacă ești de acord cu lenea supremă atunci e perfect, mă simt înțeleasă. O să mai mă gîndesc la asta...mîine. Pînă atunci îți dăruiesc un prinzător de vise...virtual :)), se spune că atrage energiile pozitive și permite doar visele bune. Vise plăcute ;)



Mulțumesc pentru părere.

...aseară nu am mai putut aștepta poemul tău de sînziene, l-am găsit în dimineața aceasta, ca o prelungire înmiresmată a unei dimineți de vară. Ceea ce am perceput citind rîndurile de mai sus mi-a creat impresia unei lucrături fine, amintindu-mi de măiestria lucrătorului de miniaturi. E nevoie de eforturile, priceperea și dăruirea împletită a mai multor oameni pentru ca ceea ce este de împlinit să se
împlinească, pentru ca ceea ce este vis să capete contur în cuvînt și realitate în Poezia.
Mulțumindu-ți pentru semnalare și pentru insistența cu care știi să stresezi constructiv :D, remarc acest
text, cu felicitări pentru cei apăruți în numărul de vară al revistei, ca și tuturor oamenilor din umbră care
fac posibil acest lucru. Și ție, nu în ultimul rînd, pentru că nu renunți ;)

Să auzim de bine!!

totul se intimpla cu un anume scop, nu intotdeauna ceea ce vrem ci pur si simplu ceea ce trebuie sa se intimple si atunci ascultam amurgul cu urechea lipita de pamint, numaram coincidentele pe degete, uneori ne lipim cu totul pe pamintul reavan asteptind incremeniti sa ne inverzeasca pe inelar cercuri de iarba, numai ca somnul vine cind vrea el, conturul bunicului ne face semn sa ne intoarcem acasa, exista intotdeauna cineva care are nevoie sa revii.

un poem cu efect analgezic pentru suflet :)

multumesc!

Ion, as fi interesata sa stiu ce anume ai pastra din textul meu, sint cu siguranta mult prea subiectiva fiind vorba de o anumita stare traita ca sa pot recunoaste balastul din ograda proprie:)
Multumesc pentru parere.

Alina, Victor, Ion -cred ca inainte de toate e vorba de afinitate si empatie cu gindul meu si pentru asta va multumesc de semnul lasat.

A fost un moment al zilei, ieri, in care o anumita stare s-a impletit cu amintirea unui poem citit demult-demult si care m-a atins in mod special. Asa s-a nascut miniatura aceasta, din fericire am gasit relativ usor imaginea acelei sculpturi care ilustra perfect gindul meu. Pentru ca arareori ratacesc ceva, am gasit poemul lui Claude Aveline printre hirtii vechi, vi-l redaruiesc acum, drept multumire pentru semne si empatie cu pasarea-care-nu-e, dar care nu a incetat niciodata sa spere ca ii va fi ingaduit a fi:)

PORTRETUL PASARII-CARE-NU-E

Iată portretul Păsării-care-nu-e.

Nu-i vina ei că cel care le face pe toate

A uitat s-o facă

Seamănă, cu multe păsări, fiindcă viețuitoarele

Care nu sînt seamănă cu cele care sînt.

Dar cele care nu sînt nu au nume.

Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-care-nu-e.

Și iată de ce e atît de tristă.

Poate că doarme încă sau așteaptă să i se îngăduie a fi.

Ar vrea să știe dacă poate să deschidă ciocul, dacă

are aripi, dacă nu-și pierde culorile

cînd se scufundă în apă, ca o pasăre adevărată.

Ar vrea să se audă cîntînd.

Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară.

Ar vrea să facă pui mici, foarte urîți și foarte vii.

Pasărea-care-nu-e visează să nu mai fie un vis.

Nimeni nu e mulțumit, niciodată, nicăieri.

Cum vreți oare ca lumea să meargă bine în condițiile astea?


CLAUDE AVELINE

cu drag,

Cristina, mulțumesc pentru modul simplu în care ai rezonat cu gîndul meu de azi :)

Bogdan,

din umbre ivorii
treptele dorului
baladă pentru o planare

Daniel,

hieratică alunecare
clopoței de lună
leagănă umbra

Mulțumesc pentru amprentele voastre lăsate mie, aici.

O poezie în stilul tău inconfundabil, scurt, concis și la obiect, adică, așa cum îmi place mie. Puține lucruri rămîn de comentat, după concluzia de final:
\"dincolo de iarna ce mi se atribuie
las pentru un drum de mai târziu
parazăpezi din oase despicate\"

Sînt o nostalgică incurabilă a vremurilor trecute, de aceea am ales să salut revenirea ta.
Despre comparații, numai de bine, nu am fost șocată, doar un zîmbet în colțul buzelor, pentru că, marile adevăruri se spun în glumă, nu?

ups, am scris in notepad, vad ca s-a cam inșirat comentariul la postare, a se citi cursiv :) , scuze :)

in fiecare noapte copilul adormea tăceri către anul macului, cu degete de ninsoare se desprindeau

rădăcinile de oasele subțiri desfășurînd în spirală lumina pînă la o casă anume, atît de reală că cei cu

inima împărțită în jumătăți de adevăruri trebuiau să clipească lung pentru a deosebi păsările de apă de

copitele mînzului.
textele tale nu sint simple exerciții metaforice, ci scene desprinse din oniric, adică lumea ta aparte și

trebuiesc simțite, Mae a intuit perfect, să te lași purtat pe apele cuvintelor, nu știi unde vei ajunge, ai

putea nimeri chiar față în față cu tine însuți/însăți și ar fi de dorit să te recunoști și eventual să te simți

bine în pielea ta.
nici dacă aș vrea nu aș avea îndrăzneala să te recreez în altceva decît ceea ce ești și scrii, cine sînt eu decît doar un alt om simplu și ce e cu adevărat important, știi să ajungi subtil acolo unde este nevoie.
sînt imagini care ma urmăresc deja de cîteva ore, de la prima citire, a doua parte a poemului în mod special, ca o altă jumătate de adevăr :)

Felicia, multumesc de urare, să ne vedem cu bine cît mai curînd :)

Daniel, impresionată de darul tău, mulțumesc de urările ri(t)mate :)

Calde felicitări proaspat lansatilor :), să fie într-un ceas bun și la cît mai multe reușite.

Văd că surprizele se țin lanț, Alina, mulțumesc pentru tot, pentru gînduri, pentru gesturi și mai ales pentru prietenia ta.
Florina, Alexandru, Florin - suflete calde mereu aproape, mulțumesc de semne, la bună vedere.

Codrina, Adriana, Taisia, Carmen, Silvia, Alina, Victor, Florin , Virgil, Vlad, Vali, Ionut, George - mulțumesc pentru urări, gînduri aproape dar mai ales pentru că sunteți :)

Emoționată, cu drag ,

Oameni buni, m-ați lăsat fără cuvinte. Sînt pur si simplu impresionată de darul vostru, de gîndurile voastre , mulțumesc tuturor. Maria, am fost impresinată mereu de capacitatea ta de a și a te dărui celorlalți, am intuit munca, răbdarea, perseverența din spatele acestor eseuri dar niciodată pînă a nu fi în mijlocul vîrtejului nu am intuit o altă fațetă a darului tău: posibilitatea de a te vedea tu ]nsu\'I dintr-un alt unghi, de a te privi prin ochiul celorlalți. Este nemaipomenit, mă privesc ca într-o oglindă și mă redescopăr la fel și altfel de cum mă știam și pentru asta îți mulțumesc.

Lucia, un al șaselea simț probabil ți-a șoptit cuvintele și urarea de care aveam mai multă nevoie zilele astea - \" Lumină să ai mereu!
Înalță val către soare
și îți va fi!
Când greu va părea amintește-ți că poți fi
lumină TU!\" - mulțumesc.

Bogdan, finule, simpatică poveste, hai că ai reușit să înduioșezi stăpîna pisicilor, că scopul a fost sau nu ăsta ai reușit să primești o porție triplă de prăjiturele. Miaooouuu! ;)

Dana, Doamna boabelor de jad, ne-am întilnit într-o existență paralelă și numai noi știm că e realitatea noastră cea de toate zilele mai mult decît oricare alta, vorbim pe limba culorilor, pe limba pietrelor și conștient sau intuitiv ne căutăm și ne găsim cei aidoma nouă.
Aștept să ne revedem cu bine cît mai curînd :)


Dumitru, găsesc acum prilejul să-ți mulțumesc ție pentru toate zimbetele pe care mi le-ai dăruit de-a lungul timpului; am studiat îndelung problema, mi-am însușțiti studiul critic, totuși, Gabriela, puțin berbeacă cum o știm crede că nu-și prea va schimba motto-ul, că ei îi cam place să se joace cu focul, iar ca leac anti-insomnie știu eu precis că e acolo nenea Genu mai mereu cu o epigramă și un zîmbet în colțul buzelor.

Cu simpatie, mulțumesc de catrene și urare!

Magdalena Dale,
Mulțumesc pentru darul tău, să ne fie mereu calea în lumină și bucurie, tuturor.

Lucian Preda, bucuroasă de oaspeți, mulțumesc pentru gînduri, poftim, intră în casă la o cupă de șampanie ;)

Daniela Luca, interesant dialog ai ticluit, mul\'umesc pentru dar și gîndul tău aproape.

Ion Diviza, mulțumesc fain frumos, deocamdată urez o șampanie virtuală, poate la cenaclu, în curind, una reală.

Un pahar de șampanie virtual pentru toți musafirii și prietenii mei , să ne fie de bine :)

Atîtea semne, Thais, atîtea semne, am citit poezia de ieri încă, din păcate nu m-am putut aduna fărîmă cu fărîmă de un comentariu, am vrut să știi că am simțit și îmi sînt cunoscute semnele. Îmi doresc să revin peste cîteva zile, așa cum merită acest poem. Acum, doar un semn, pentru că vremuri și vremuri ne parcurg pe toți.

Dana, cum se face oare că ne întilnim mai mereu în comentarii sub semnul \"exfolierii\" ?  Știi tu, uneori cred că nici un exfoliant, tonifiant, hidratant nu mai ajută și-mi vine să pun mîna pe…piatra ponce ) Hai mai bine să zîmbim ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, tristețea nu este a noastră, deci nu există, iar singura cale care se întrevede duce cu siguranță spre acasă.

te cred ;)

cu același drag,

Florin, ca să fiu în ton, ca o exfoliere la exfoliere aș spune că tonul zglobiu îți vine ca o mănușă, dacă nu vrei, poți să nu renunți la el, pentru că nu deranjezi.

Mulțumesc frumos de stranie veghere, la bună citire/vedere :P

Dana, cred că uneori noi stăm pe loc și ne parcurg spațiile :) , am senzația în ultimul timp că stau pe loc iar în jurul meu se rotesc cercuri-cercuri într-un ritm amețitor; iar noi, că vrem sau nu, că simțim sau nu, ființăm în aceleași cercuri, ne influențăm reciproc, ne contaminăm de stări și senzații, dacă nu cumva le-am confundat pe ele, cercurile, cu un celebru hîrdău :). Socotelile de care spui se bazează tot mai mult pe scăderi. Îți mulțumesc de grijă.
Era să uit, azi dimineață am simțit nevoia să port cuarțul roz, de unde ai știut ? :)

Ioana, văzînd răspunsul tău și recitind comentariul meu, îmi dau seama că am fost ușor ambiguă; probabil sub impulsul momentului de surpriză în care mi-am regăsit iarăși și iarăși un adevăr personal în pagina ta, am lăsat cuvintele să se ducă; totuși, nu am folosit \"si...toate celelalte femei\" :), ci \"sau\"...ele, celelalte îmi amintesc...Nu, nici eu nu sînt o feministă, departe de mine chiar, ba chiar recunosc că bărbații pot rezona foarte bine pe \"personala\" ta, evident, cu latura lor feminină (sîc):P

cu drag,