Gabriel-Vincențiu Mălăescu

Intrus în propriul spațiu invidiez umbra alungând durerea săgetez fibrele bolnave de paradigma conceptelor inundătoare primordial neatinse. Invulnerabil în propriul spațiu mistific

Noaptea corpul meu execută o supinație când după wrestling reușesc să adorm, broboane fierbinți mi se aștern pe frunte, îmi recapăt demnitatea după închipuita culpă de a fi mereu în polemică cu

Crezi că ți se împletesc cozile cailor cu pieile șeilor rupte aruncate-n vălmășagul tropotelor nepotcovitelor copite. Crezi că ți se umple tolba de plânsete în loc de pâine și sare, între

Funinginea ninsorii a troienit casa în care copilul s-a îmbibat cu untură de pește ca să lupte la karate cu propria-i frică de moarte. Cocoșii de lemn au cântat de trei ori, camera s-a

S-a dat startul: pistolul stârnește o întreagă artilerie de mitraliere. Câtă gălăgie este în jur, de parcă întrecerea asta ar fi un axis mundi pentru fiecare, un fel de atac la adresa

În atelierul sculptorului obiecte aruncate la-ntâmplare, tablouri lângă zeci de topoare, scule și cărți, computer și scaune îmbrățișate-n lumina galbenă zăbrelită-n fereastră, pendula cu ore

Cei ce leagă arcuri peste timp sunt vizionari. Ei au un „nu știu ce” al lor de care sunt conștienți atunci când adună-mpreună tineri și bătrâni, poeți și prozatori, bărbați și femei, cărora

Azi nu e concert. Simfonia culorilor s-a revoltat. Muzica are accente lugubre, instrumentele s-au defectat, sufletul suferă inert nu mai rezonează, corzile s-au împrăștiat, frânturi de

Fantastici arlechini decorporați – brand motivat de generații – în stil agrest de demonstrații, priapic suferă neconsolați. Uscate schelete cu decorații visa-vor inorogi înaripați, copii

Perenitate de vise suspecte de-un alb murdar, zăpadă târzie, mocirloasă, noroiul până la gleznele cailor statui pe câmpul înzăpezit cu idealuri frânte, căzute ca zmeele de hârtie în

De ziua mea îmi voi aduce-aminte de toate nerostitele cuvinte ce-am vrut să le trimit în lume, mesajul meu să-l poată spune. De ziua mea îmi voi aduce-aminte ideile ce mi-au trecut prin

Mă vei crede sau nu, dar în calea uitării și-a nemuririi nu-s singur: știu vorbele tale.

De câte ori ascult o melodie și mă cuprind fiori de neînțeles eu știu că pentru mine, mai ales, acordurile-mi par o tragedie. Mi se întâmplă tot mereu, mai des, să cred că orice ton din

Patru coloane de arcași sculptați susțin piedestalul pe care stă cocoțat vânătorul. Înfiorând epiderma vântul bate-n fereastră, un covor ponosit atârnă pe perete, tânțarii sufocă

În locul de unde am plecat nu mă voi întoarce niciodată. Urmele pașilor tăi vor căuta zadarnic umbra aceluia care a plecat și nu se va mai întoarce niciodată.

Liniște! Să auzim revărsarea luminii peste marginile propriului Eu. Mereu să ne prindă din urmă torente de lavă incandescentă. Ardentă să ne fie chemarea: s-alergăm, s-alergăm . . .

Toamna gem sub stratul de frunze pașii mei neștiuți din primăvară, gem nerăbdătoare dorurile mătrăgunelor, geme și măselarița, încercând să mă otrăvească; a câta oară?

În miez de treisprezece demonul metamorfozează buclele doamnei nestrânse-n eșarfa vopsită cu rimel. O face din reflex, alternativ, imperativ, ca mod de creație, bătând în tastatură sunete,

Acesta este singurul drum, împletindu-se-n scoarță neagră de fum ce mă caută, mistuindu-mi culorile. Nimicitorul praf de-amiază mă așteaptă să-mi sângereze trupul cu o treaptă, ca pe

Ultimele cuvinte pe care le-a putut rosti vreun om înainte de moarte n-au jignit pe nimeni și desigur vor putea fi considerate ca un mesaj venit de undeva, de dincolo de noi, care în clipa în care

Grapa sfărâmă bulgării de țărână - ciorile zburând.

Dintre două viori voi alege doar una, dintre două cărări voi alege doar una, dintre două femei voi alege doar una, dintre două vieți voi alege doar una, dintre două palpabile euritmii, doar

Doar vânătorul pare sigur de pradă: el a plecat pe drumul știut, nesigur că ar avea vreun privilegiu, hotărât să așeze pe masă vânatul râvnit, nevăzut. Pregătindu-și pușca în zori, când haina

17 Iulie 1991 Ora 4,45 – sună ceasul. Mă trezesc cu gândul la ce va urma. Ultimele pregătiri înainte de plecare. Mă spăl, mă bărbieresc, beau o cafea, mă îmbrac. Mă grăbesc, deoarece la ora