Gabriel-Vincențiu Mălăescu

Piatră pe piatră, ocol pe ocol și la mijloc gol. Casă pe casă, masă pe masă și-o pasăre aleasă. Inel pe inel, subțirel, ca și-un bătrân chel. Păcat cu păcat, adunat și-napoi la lume

În fiecare zi gura mea rostește cuvinte până când ele pier și mor. În fiecare zi mâna mea scrie cuvinte până când ele pier și mor. În fiecare zi mintea mea inventează cuvinte până când

Căderi de ape, - fâșii întunecate - frigul din oase.

Viața? O clipă idei și sentimente multă risipă.

Din șapte zile ador duminica cu harul ei divin.

Funest lințoliu - pământ reavăn răvășit - destin frânt brutal.

Filtrez nisipul galben cu îndoială. De unde-această spaimă în zbaterea de gene? E doar atâta soare concentrat în stropii de sudoare. Aștept să mă cheme un tunet dintre nori cu-o rază de

Mă doare pata de pe ochiul stâng, cum frunza în toamnă târziu. Înseamnă că ochii-n bănuți colorați mi se frâng.

A plecat pe tocuri, s-a întors pe scânduri mort de-a binelea.

Buze aspre, crăpate, în singurătate sărutate.

Crezi că ți se împletesc cozile cailor cu pieile șeilor rupte aruncate-n vălmășagul tropotelor nepotcovitelor copite. Crezi că ți se umple tolba de plânsete în loc de pâine și sare, între

Eu sunt printre cei chinuiți de nesomn în partea stângă, unde inima bate tam-tamul, nelăsând pe nimeni să doarmă. Eu sunt dintre cei care n-au trecut încă apa către Nirvana; rămas pe mal

Când Călinescu scria despre Eminescu nu se gândea că, odată, asemenea celui din urmă, va fi de domeniul trecutului. De aceea rândurile sale exprimă acea vigoare tinerească a cugetului și

Noaptea rotea cântec de lebede peste umerii goi; nu dădea nimic înapoi din ce se aude, din ce se vede. A-bu, a-bu, se-auzea un cântec încet de vioară-n surdină, urcând pe-arcușuri de

Poeții niciodată nu-s prea mulți. Ei sunt o specie, o floare rară, ce niciodată nu o să dispară, de glasul inimii vrei să-l asculți. Poeții niciodată nu-s prea gravi. Un sublimat de viață și

Să scoatem pokerul din cazinouri și jocurile de noroc din pub, să mai tăiem monedei din zerouri și să închidem astăzi încă-un hub. Să punem capăt legilor absurde și cumpăna dreptății s-o

Simplu. Patru puncte cardinale, patru anotimpuri, ard toamna în ruguri înălțate spre cer închipuirile din închinăciunile noastre. Firesc.

Noaptea, ținând în clește suflete de copii chinuiți de nesomn, a invadat izvoarele ce stau treze, îngrozite că ar putea sucomba. Zorii de zi au strivit-o, precum bocancul cu

Am văzut undeva un tablou făcut din fâșii intercalate trei negre, iar două în culori, galben-negru. Mi s-a spus să privesc cât mai de departe, ca să pot să-mi dau seama ce poate fi. Am privit

Idei inoculate prea des despre nimicuri resping preabinele, îmbrățișând prearăul. De unde această bestială încredere că ce trăim nu se va repeta? Demers zigzagat de a fi tu însuți, balansoar

Caravanele beznei, lângă lacul ochilor de șarpe, îți ascund tenebrele după ureche, penibil. O culoare, aterizând pe bancnotă, îți multiplică nuanța pe care noaptea o apropie de