Gabriel-Vincențiu Mălăescu

În mine doarme un cântec agonizând neîncetat. Universul începe să cânte. O lume paralelă apare; se pregătește de rugăciune.

În aburul zilei visez . . . Nisipul îmbrățișează cămila, zarea e demult plastilină. Nicio adiere fără parfum, nicio frunză nu-și cere busola. Amarul din coarne se face scrum. Cu sârmă

Am fost să revăd casa copilăriei mele. Cunoșteam strada și aș fi nimerit chiar cu ochii închiși. Îmi aminteam casa, lungă ca un vagon de cale ferată, care începea de la stradă și se termina tocmai

Noaptea, ținând în clește suflete de copii chinuiți de nesomn, a invadat izvoarele ce stau treze, îngrozite că ar putea sucomba. Zorii de zi au strivit-o, precum bocancul cu

Motto: Pustie și albă e camera moartă … Și focul în vatră se stinge scrumit … Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o schinteie în ochiu-adormit … Alexandru Macedonski –

Jurnalul cu amintiri a rămas îngropat între perne. Anii au trecut, filele au îngălbenit. Plutește doar parfumul tău între două foi, presat lângă o floare de mai.

Suntem mereu chemați în sala de așteptare unde nu este nimeni. Acolo fuioare de umbre împletite în vis locuiesc pretutindeni. Nu suntem curioși, nici nu ne este teamă, gara e pentru

Închide ochii, lasă sufletul să-ți curgă în cuvinte cât felia de tort servită la nuntă. Nu te întrista, lumea literelor nu va bloca izvorul din care mierea picură puțin câte puțin.

Motto: „Ei nu au mai vorbit. Despre ei nu s-a vorbit.” Ion Mureșan – cartea Alcool De câte ori merg la cimitir, la mormântul copilului meu decedat mult prea

Ai emigrat în carapacea trupului, te-ai surghiunit în gulagul sufletului, te-ai răstignit pe crucea credinței, ai trecut granița fără întoarcere, chinul și suferința le-ai ferecat în

Mai stai! Nu deschide sticla de șampanie! Chicoteala paharelor s-a transformat în cancan, de parcă ar fi drogate cu dopamină. Pe cerul ocru trece o lebădă călătoare cu aripile pregătite a

Cu flori prin fața cimitirului nepăsător treci. O groapă hăul și-a deschis cu vuiet venit de departe; stau cruci aliniate priveghind morminte reci. Drama se petrece dincolo. Între moarte

Nu cred că ai aflat de ce sângele poartă în el mesajul celest, nu cred că știi de ce cuvintele sunt lianți firești pentru gest. Nu cred că orice iluzie ți se pare că are viață, prinde

Iau parte la jocuri de noapte sirene și guelfi de ciocolată. Cu gnomi mlădioși scălămbăindu-se-n iarbă pădurea în curând o să fiarbă. Miresmate umbre nereconoscibile, sumbre, participă la

Stoluri de păsări, fantome albastre, haotic se pierd în lumină, se rotesc deasupra grotei chtonice, închipuind un naos christic. Pe-aici n-a călcat picior de ierbivor, niciun animal cu blană

În spațiul cartezian plutesc retorte. Nimeni n-a stat de strajă la Poarta Sărutului. Jurământul de supraviețuire nu s-a inventat. Sunt vinovat de lipsă de atitudine pentru că am

Eu sunt printre cei chinuiți de nesomn în partea stângă, unde inima bate tam-tamul, nelăsând pe nimeni să doarmă. Eu sunt dintre cei care n-au trecut încă apa către Nirvana; rămas pe mal

Simt fumul vechiturilor arse în grămada amintirilor răscolite de furtuna zilelor ce își cer nemurirea. Ce pot salva? Mai pot salva ceva? Pentru ce să-mi ard mâinile, pentru ce să-mi înroșesc

Munții așteaptă cu frunți de lumină, râul străbate baraje de stânci. Între mine și tine aștept să revină liniștea clipei din ochii-ți adânci. Clopotul bate dându-mi de veste: o biată ființă

False corăbii ascund orizontul, valuri de mare se grăbesc către larg, spuma talazurilor întunecă Pontul, flamura flutură șerpuind la catarg. Timpul zorește către lumină, steluțele nopții se

Să scoatem pokerul din cazinouri și jocurile de noroc din pub, să mai tăiem monedei din zerouri și să închidem astăzi încă-un hub. Să punem capăt legilor absurde și cumpăna dreptății s-o

„Când voi muri, voi fi mort demult” ( Ioan Alexandru ), mi-a mai rămas doar să trec în neființă, să-mi pot îndeplini ultima dorință la care-am adăstat mai de demult. Nu-mi voi pansa rana

La marginea întinderii de apă, unde am aprins nisipul în glumă, în bazine de soare o să-ncapă vin sângeriu netulburat de spumă. Mi-am învelit inima cu alge de mare sigur că toți zmeii din

Noaptea clipește cu ochi de pisică, bulgări de-ntuneric se prăvălesc, fante de lumină fulgeră privirea, pulsuri înghețate recompun un mit. Puncte cardinale se răsfață-n roză, în săgeți armura