Poezie

Amintire

1 min lectură·24 ianuarie 2011

Mediu

Când eram copil mă ascundeam sub scară

să nu mă vadă bunica, așteptând

să închidă ușa bucătăriei.

Mă furișam atunci în cămară,

luam cu fereală cheia din locul știut,

încuind ușa pe dinăuntru.

În răcoarea zilei mă-mbătam cu mirosuri,

cu privirea cuprindeam oalele și borcanele

pline cu dulcețuri de toate felurile.

Mă grăbeam să găsesc dulceața de nuci verzi,

cu lingura de-alături înghițeam pe nerăsuflate

toate nucile care-mi puteau umple gura.

Ascundeam borcanul cât mai departe

să nu se poată observa lipsa decât foarte târziu,

ca să nu se știe cine e vinovatul.

Ieșeam pe furiș, încuiam cu grijă,

toată ziua eram cel mai cuminte copil,

mă jucam lângă scară cu praștia,

stârnind vârtejuri pe-oglinda apei

ce curgea pe sub casă ca un balaur,

îngrozindu-mi mintea, alungându-mă din mine.

001.167

Gabriel-Vincențiu Mălăescu. “Amintire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-vincentiu-malaescu/poezie/13969010/amintire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.