Florina Daniela Florea
Verificat@florina-daniela-florea
„"Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtășită." - Cesare Pavese”
Membru poezie.ro: aprilie 2003.
mai apoi
să fie semn pentru textul tău, nene Anton, prin care mi-ai amintit de poezia care se scria odinioară aici și se recita în club A
Un text care a stârnit amintiri de odinioară, întrebări ”oare Nia, oare Silvia, oare Andu ce mai fac”, un text pe care l-am citit de două ori pentru că are cel puțin două planuri
toate astea de la cămașa lui Ciornei, clar
Pe textul:
„cămașa lui ciornei" de Liviu Nanu
Pe textul:
„După 20 de ani" de Alina Manole
RecomandatVorba lui Bogdan, mi-e dor de tine pe aici!
O să te citez (dintr-un comentariu al tău scris către Claudiu, cred, prin 2020):
”nu plecăm niciodată” (n.b.de pe poezie.ro) ”Cum spunea Radu, cu vreo 15 ani în urmă, ceva de genul, nimeni nu pleacă de aici, cu adevărat, toți se vor întoarce, cândva. Aș zice despre mine că urmăresc site-ul din timp în timp. Și știi de ce? Pentru că am lăsat aici fărâme din sufletul nostru, revenim de fapt să ne regăsim.”
Prin poezie.ro am cunoscut o multime de scriitori valoroși de aici de pe site, dar mai ales, te-am cunoscut pe tine, iar cenaclurile de la Virtualia au fost ca cireașa de pe tortul agoniei, cunoscându-ne și în realitate.
Trei Sarmale, sau mos Craciun pe genunchii căruia au stat și recitat poeții, baiatul cu pietrele pictate, antologiile... Da, frumoase amintiri.
Mulțumesc, Alina!
Pe textul:
„După 20 de ani" de Alina Manole
RecomandatM-am regăsit în aproape fiecare strofă , într-un fel sau altul, am rezonat, clar asta e poezie, pentru mine , cititorul oarecare, fără pretenții și prețiozități.
Nu scriu de regulă comentarii elaborate (nu pot "elabora" o stare ci doar să o simt, e că și cum in loc să mănânc înghețată as sta să vorbesc despre ea și s-ar topi), dar
e absolut sincer.
Pe textul:
„nu e gîndacul lui kafka" de Leonard Ancuta
Mulțumesc frumos pentru trecere, citire și comentariu.
Pe textul:
„în numele mamei" de Florina Daniela Florea
RecomandatNu am gândit un semn hindus, personala asta a mea e ...dar hai sa nu explic, în fapt pe aici e aceeași Ana lui Manole dintotdeauna, cu dragostea pentru prunc nu pentru soț.
Doar că o cheamă și Florina.
Nu asta suntem toate mamele?
Pe textul:
„în numele mamei" de Florina Daniela Florea
RecomandatOnorată, onest și sincer, de aprecierile voastre.
Pe textul:
„în numele mamei" de Florina Daniela Florea
RecomandatDupă ce m-ai plimbat printr-o întreaga înșiruire de băuturi, de era să te întreb ce e cu atâta alcool în ultimele dumitale postări, ajung la finalul textului și râd de una singură, auzi la el, ce cuvânt a revelat momentul de transă artistică:)))
Pe textul:
„alcoolul nu m-a ajutat" de Liviu Nanu
Recomandatce se coordonează perpendicular, și apoi devine clar, că eu sunt deja în ceață
Pe textul:
„Ghicitoare" de Liviu-Ioan Muresan
Oricum,raspunsul e ceva legat de raza de lumină, chestii de genul:-)
Pe textul:
„Ghicitoare" de Liviu-Ioan Muresan
Pe de altă parte, pe vechiul site, sunt încă destule cazuri (eu știu câteva din ele) în care nume-prenume nu sunt reale.
Din al treilea unghi, am avut ocazia să particip la câteva cenacluri in care am interacționat față în față și toți ne-am spus pe numele mic, și nu a fost nicicum lipsa de respect. Bine, recunosc, lui Liviu îi spun și acum nene Anton
Pe textul:
„Cod de adresare pe Agonia, rog rãspunsuri" de Bogdan Geana
Precum a scris și Bogdan mai sus, e o surpriză plăcută textul tău.
Pe textul:
„timpul ca o carte" de Dunca Valentin
Recomandat”Privesc în ceașca de cafea, ca într-un glob de cristal
[...] îmbrățișezi o altă femeie
Și eu am obrajii galbeni, ca de ceară.
[...]
Mâna ta pare a unui străin, când atinge mâna mea.
Martie, minte-mă că iubirea nu e inutilă”
poate poti reașeza ”Ceașca se preface în cioburi spărgând liniștea din jur,”, o metaforă în care ceașca de fapt liniștea e cea care se sparge în cioburi
Pe textul:
„Mister în Paris " de Dinulescu Carmen-Alina
Recomandatuna peste alta, e un text interesant, mai ales partea a doua
Pe textul:
„Optzeci, o recunoaștere" de Roman Liviu
si mai ales, stea pentru metafora din final, cu liniștea aceea atât de înșelătoare:
”era lună plină și liniște,
liniștea aceea
care îți fură pepenii din grădină
și hoțul îți place.”
Pe textul:
„simetrie " de Silvia Goteanschii
Mai apoi aș încerca să sublimez textul, să-l ușurez de balast.
Nu știu, nu aș vrea să schimb sensurile, ceva de genul:
==================
e liniște și frig aici în cameră
îmi ascult gândurile urlând cu foame și sete
ceva ce nimeni nu poate să cuprindă
un uragan o simțire adâncă
aproape
risipită
densă
și plină
o ceață care crește din pământ până înghite un întreg cartier și se întinde în splendoare și în groază și durere necurmată
scânteia
din coliziunea a două stânci
miezul unui cer până la următoarea simțire
sau
următoarea furtună
Pe textul:
„E liniște" de Theea Georgia Sharpe
Pe textul:
„pagini din jurnal" de Liviu Nanu
Pe textul:
„pagini din jurnal" de Liviu Nanu
Dacă o să ne permită vremurile și ajung prin urbea dumitale, dau semn.
Pe textul:
„pagini din jurnal" de Liviu Nanu
