Poezie
nu e gîndacul lui kafka
2 min lectură·
Mediu
am căzut cu capul pe clapele pianului ca un iubit
pe pieptul iubitei sale doar că iubita nu mai era acolo
nici clapele nu mai erau, rămăsese doar melodia
care umbla din perete în perete ca nebunia
mi-am făcut un test adn ca să văd că sunt eu
în continuare tot eu și nu știu ce-o să se întîmple cu mine
pentru că mă transform încet în altceva
și nu în gîndacul lui kafka. mă transform într-o amintire
și e cel mai complex proces, mă transform în extraterestru
pentru că nimeni n-a văzut decît în filme
mă transform în mine, pentru că nimeni nu m-a văzut niciodată
sunt omul invizibil, sunt omul fără trup, poate am trecut
măcar o dată prin tine dar nu m-ai recunoscut. nu știu
ce zi e azi, dar pe mine mă vor îngropa pe lună, pe marte,
sau pe soare, va veni dragostea să mă ia
să-și pună ochii mei cum îți pun șoferii de tir afișe cu femei
visez și eu o moarte bună, ca toată lumea, visez și eu
măcar să nu mor singur, dar cu dragostea nu te joci
sfîrșești mereu cu adn-ul tău, cu un pahar de tărie
o țigară, o moarte de traversat
și o planetă îndepărtată pe care niște furnici
îți fac statuie.
081.574
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “nu e gîndacul lui kafka.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14168426/nu-e-gindacul-lui-kafkaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPDistincție acordată
Și steluța... În comentariu am intrat mai înainte de pe varianta nouă a site-ului.
0
ELEu dacă aș avea puterea steluțelor, pe care nu mi-o doresc, aș acorda două stele numai pentru asta:
,,am căzut cu capul pe clapele pianului ca un iubit
pe pieptul iubitei sale"
,,am căzut cu capul pe clapele pianului ca un iubit
pe pieptul iubitei sale"
0
CTDistincție acordată
Așa mi s-a părut. Și dacă nu era Facebookul ratam textul ăsta. Dar l-am citit acolo, așa că am început munca de detectiv pentru a-l găsi aici. Cred că e unul din cele mai frumoase poeme pe care le-am citit în ultimii ani. O sinceritate debordantă care nu cade în patetism, obscurantism și nici previzibil. Ai niște imagini extreme de reușite. Trecând rapid în revistă: (1) remarc comparația cu pianul, (2) ochii și afișele cu femei dezbrăcate (e grozavă asta!) și (3) finalul care este de-a dreptul epic.
Să știi că poate unii din noi nu sunt total de acord cu unele comentarii pe care le scrii, dar există suficienți oameni cerebrali care să facă diferența între comentarii și poeme.
Să știi că poate unii din noi nu sunt total de acord cu unele comentarii pe care le scrii, dar există suficienți oameni cerebrali care să facă diferența între comentarii și poeme.
0
LAmereu mi-au placut comentariile tale, ca sunt argumentate. chiar daca uneori nu mi-au convenit, de, orgoliul de autor. dar da, sunt cateva texte de ale mele care si mie imi plac mult si pare ca pot prefigura o nouă carte. sa ne citim cu bine.
0
FFDistincție acordată
Final de excepție.
M-am regăsit în aproape fiecare strofă , într-un fel sau altul, am rezonat, clar asta e poezie, pentru mine , cititorul oarecare, fără pretenții și prețiozități.
Nu scriu de regulă comentarii elaborate (nu pot "elabora" o stare ci doar să o simt, e că și cum in loc să mănânc înghețată as sta să vorbesc despre ea și s-ar topi), dar
e absolut sincer.
M-am regăsit în aproape fiecare strofă , într-un fel sau altul, am rezonat, clar asta e poezie, pentru mine , cititorul oarecare, fără pretenții și prețiozități.
Nu scriu de regulă comentarii elaborate (nu pot "elabora" o stare ci doar să o simt, e că și cum in loc să mănânc înghețată as sta să vorbesc despre ea și s-ar topi), dar
e absolut sincer.
0
LAeu mî bucur mult că ma citesti, uite, imi zic, e un poem care abia acum isi regaseste valoarea, dar nu-i o problema asta. am deja confirmarea ca e un text bun, stiam si eu asta, dar na, fara sa confirme publicul, e ca la concert cand nu se cere bis. multumesc, sunteti minunati!
0
CTla comentariul Florinei - în afară de ceea ce am scris.
Îi mulțumesc lui Leo pentru faptul că reușește să scrie așa ceva. Pentru mine personal textul ăsta e o bogăție sufletească. Aruncă la coșul de gunoi toată mizeria aia (forțată) de douămiism, clădită pe frustrările unor babalâci pe care nimeni nu îi mai băga în seamă, așa că s-au hotărât repede să ia în brațe și să promoveze niște imitatori ieftini ai literaturii vestice.
Îi mulțumesc lui Leo pentru faptul că reușește să scrie așa ceva. Pentru mine personal textul ăsta e o bogăție sufletească. Aruncă la coșul de gunoi toată mizeria aia (forțată) de douămiism, clădită pe frustrările unor babalâci pe care nimeni nu îi mai băga în seamă, așa că s-au hotărât repede să ia în brațe și să promoveze niște imitatori ieftini ai literaturii vestice.
0
Mi s-a părut necesar să las tocmai aici un semn de lectură, fiindcă, dincolo de emoția pe care o trezește textul în cititor, epatezi mult mai puțin (nu înseamnă că a a epata, păstrând proporția, ar fi ceva rău), ai mai puține aluzii culturale și aduci în fața cititorului drama artistului dintotdeauna, judecat superficial de semeni, fără a se intui măcar adevărata esență a acestuia și a artei sale.
Personal, cred că prea s-a făcut exces în postmodernism și în perioada de după acesta la intertext/aluzia culturală, de aceea mai bine ar exista sugestia și trimiterea implicită, nu explicită. E drept, tu rareori faci apel la asemenea procedee și sunt poezii de-ale tale care nu au asemenea „cârje” textuale.
Cu plăcerea lecturii,
George Pașa