Poezie
cămașa lui ciornei
2 min lectură·
Mediu
vă spun drept niciodată nu m-au copleșit emoțiile
nici măcar în club a cînd mă apuca tusea gîștei pe scenă
citind poeziile mele insipide și din sală mă priveau mat și firică
mat venea în scaunul lui cu rotile
pe care îl coboram anevoie pe scările înguste lovindu-l de pereți
mai erau în sală
radu, silvia și nia, andu, pan și andrei care fumau și aruncau chiștoacele pe scenă
uneori apărea și sile cu o sticlă de merlot în mînă
dar nu bag mîna în foc amintirile sînt tot mai confuze
ca să pot citi prindeam curaj cu mai multe vodci
într-o seară i-am luat cămașa lui ciornei care venise tocmai din america
să ne citească din poemele lui siliconate
era o cămașă tommy hilfiger mărimea xxl
a uitat-o în sacoșa mea împreună cu o sticlă de votcă rusească
nevastă-mea mi-a zis că în sfîrșit mi-am luat și eu o cămașă bună
așa că am purtat-o ani la rînd pînă s-a rupt
și de fiecare dată îl pomeneam pe ciornei care acum e parlamentar
și îl pomenesc din alte motive
pe urmă mergeam să ne îmbătăm la cafeneaua actorilor și apoi
la mat acasă unde așteptam să circule primul tren de la ora 6
spre caracal
mi-au spus unii că și acum mai văd prin club după ora închiderii
o apariție fantomatică
împingînd un scaun cu rotile care scîrție
031245
0

Cum era "tusea gâștei pe scenă"? Forțat creată, pentru dresul vocii, ori din trac?