Florina Daniela Florea
Verificat@florina-daniela-florea
„"Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtășită." - Cesare Pavese”
Membru poezie.ro: aprilie 2003.
c-a-ncalecat o martoaga
zice: pe-altul nu mai sar
decat daca-i armasar\"
(dumitru cioaca-genuneanu)
nene Genu, nici macar
de sofat nu am habar.
si-atunci cum sa calaresc?
neee, mai bine te privesc:)
Pe textul:
„eu fiind unul dintre ei" de dumitru cioaca-genuneanu
parerea mea legata strict de textul acesta este urmatoarea:
metafore copilaresti, rima facila, iar ideea lui unu cu unu fac totusi doi probabil ca s-a vrut a fi sugerata astfel: autorul si-un cal negru sunt o pereche.
cat despre comentariul tau (evident off-topic si rautacios), nu adaug decat atat: cea care a jignit editorii nu sunt eu, ci tu pentru ca recomanzi mie, unui cititor oarecare, sa citesc tot ce apare pe site. nu este treaba mea asta.
si inca ceva: macar eu am curajul sa admit si sa recunosc singura atunci cand scriu un comenatriu off-topic, nu ma ascund sub fusta nimanui.
dar daca va fi sau nu ascuns comentariul, asta deja nu mai e treaba mea.
dar cum cred ca ti-am facut destul trafic pe text, de-acum o sa tac.
Pe textul:
„Unu și cu unu-s totuși doi" de Lory Cristea
(zambesc, se vede, nu?:) )
deci, sa reluam:
\"pe Agonia apar
epigramisti buni destuli
ce și peste cal mai sar
pe motiv că-s prea fuduli\"
(dumitru cioaca-genuneanu)
clar, pricep: nu sunt fudula,
dar te-ntreb acum, credula:
asta-i cal?? nu-i jucarie?
bietul...n-are fudulie.
Pe textul:
„eu fiind unul dintre ei" de dumitru cioaca-genuneanu
initial am vrut sa formulez altfel fraza, folosind cuvantul \"liniste\". si i-a ramas e-ul agatat:)
Pe textul:
„În stil clasic" de Vasile Mihai
(ah, mai e ceva, ceva marunt: nu sunt eu cine stie ce \"mare\" specialista in ritm si rima, dar un pic pe la strofa a doua, versul trei \"suna\" un accent cumva pe \"dos\". reciteste si eventual, poti cere parerea cuiva mai avizat)
cu bine,
dana
Pe textul:
„În stil clasic" de Vasile Mihai
e cam cenusiu si lipsit de forta de care poti da dovada.
(nu spun mai multe acum si imi permit sa scriu remarca aceasta pentru ca stiu (sau sper) ca ma vei citi \"corect\" si fara suparare.)
Pe textul:
„Unu și cu unu-s totuși doi" de Lory Cristea
\"ceasul gemea ora șapte de cinci minute colosale
în seara febrilă când făceam baie cu fluturii\"
si tot ma intreb: cum de nu te-oi fi citit pana acum...?
tare mult am mai lipsit pe aici.
(fara a le lua ca observatii, ma impiedic usor in \"ploaie putrezita\" si in \"fum puturos\". dar trecem peste cand textul merita atentie)
ce spuneam? da, ca am recitit si am aceeasi senzatie de stari bine conturate in carbune, stari care altminteri cu greu le-ai putea prinde in gand, daramite in cuvant.
(daca ma gandesc bine, mi-amintesc de-un timp cand \"am înălțat stegulețul păcii de la prima mușcătură\", iar \"acum limbile duble îmi sâsâie încă în ureche\".)
si, cu zambet, daca tot e nedumerire legata de nivel, uite si-o stea ca sa incurajeze un scris care promite.
(si cred ca acel ultim vers rotunjeste ideea poeziei, dar, cumva, e prea \"puternic\" zgomotul facut de el pe langa tic-tac-ul serpuit din restul textului)
cu bine,
dana
Pe textul:
„Supratimp ciuntit" de Sara Nagy
(paranteza: vers de memorat:
\"timpul e o pisică mângâiată pe burtă
trăim cu zgomot o lume în tăcere\"
inchid paranteza trantindu-mi usile secundelor peste buze si tac)
curg strofa pe vers si vers peste strofa, ciudat, ploua, ploua, o fereastra mi-o deschizi, alta o-nchizi, ma lasi mai apoi sa cresc pe-o lume a tacerii-memorie si-apoi mi-l dai pe Noe cu arca lui cu tot pe apa nesfarsita a indoielii
dar ajung la final si ma lamuresc.
vii si tai cu o ironie mascata buricul de lirism ca sa poti reveni in asta lume.
frumos, nene Anton.
fara a poseda valori sacre in partile moi, astept barca aceea care nu mai vine,
moldoveanca cea apriga
P.S. inca sper sa nu fie Titanicul.
Pe textul:
„nu" de Liviu Nanu
fiecare vers e o mica bijuterie poetica, evident, ne-la-indemana oricui, iar grija autoarei pentru detaliu este vizibila la montura cuvintelor in fraza.
cu drag,
dana
P.S.si eu sper sa ne vedem toamna asta:)
Pe textul:
„pre_text de septembrie" de Monica Mihaela Pop
nu comentez fragmente, nu dau citate, e nevoie de lectura intregului text ca sa poti intelege senzatia de amar in cerul gurii aparuta la urma.Pentru ca Zeii au privit doar o clipa. doar una.
Pe textul:
„Stăpânul zilei" de Ghinea Nouras Cristian
\"mă fac să drîmbui [...]
și ocolesc arătătoarele întinse\"
scurt si la obiect, e o solutie atat de la indemana sa ocolim pe cei cu peitre pe varful degetelor aratator.
Pe textul:
„***" de Carmen Moraru
la vocea a treia as mai lucra un pic, doar un pic, doua-trei arpegii, doua-trei sunete.
altminteri, e un experiment interesant, cum pot fi interpretate frazele daca le frangi intr-un anume punct si cum poti deturna nuantele, sensurile.
Pe textul:
„Obsesie" de George Mira
exact ca pe timpul cand
aveam leatul studentesc...
(da-i drept, ca mai mult in gand!)\"
sa-nteleg ca si pe-atunci
aplicai oricum, oricui,
regula burghiului
asudand din greu, pe branci?
P.S. Nene Genu, multumesc frumos domniei tale pentru aprecierile pe care le faci in legatura cu joaca mea. Si, chiar daca nu e mare lucru de capul catrenelor mele, te rog sa ma crezi ca efectiv imi face placere sa vin pe pagina matale, atat de primitoare cu un vesnic incepator ca mine.
Pe textul:
„legendele care trezesc speranțe false trebuiesc combătute..." de dumitru cioaca-genuneanu
uș! uș! nascu-te-n altă parte
că ne faci de râs pe-amândoi
nu se supără
nu pleacă
scoate un inel de sunet
și mi-l pune pe inima întinsă
ca o gheară\"
du-te, du-te...si s-a dus.
daca ar fi sa citesc numai strofa asta si e toata poezie.
si mai sunt atatea imagini, inca necitate, inca necitite,inca netraite.
si ce vartej de toamna cuprinde replica aceea \"ce putin timp este bun omul bun\".
si bucatica aceea de materie care zboara si sparge dimineti.
si dau de inteles, la randu-mi, \"ca nimic nu-i destul\", dar mi-o spun ca englezul \"nimic e destul\"
cat despre mirosul de coliva al diminetilor, nu stiu de ce e trista imaginea, caci mie-mi place al naibii de mult gustul. De coliva. rontz-rontz, boabele de grau muiate in lapte si de bogdaproste ca ma hraneste cineva.
singura mea problema e ca nu-mi place gheata sub talpi. ma arde. asa ca joc hochei, dar raman in poarta verde cu iarba.
sau iarba din poarta. uf, asa o incurcatura azi prin vocabulare.
Pe textul:
„hocheist de ocazie" de Vasile Munteanu
eu asud ca un șurub,\"
Nene, m-ai nenorocit
Cu-asa pozne de povesti!
Amu-i clar: surubaresti...
si-asudat?!...Esti ruginit:(.
Pe textul:
„legendele care trezesc speranțe false trebuiesc combătute..." de dumitru cioaca-genuneanu
Iar cei ce ne-asteptau, ne asteptau razand.
Traieste-n asa fel c-atunci cand te vei duce,
Razand sa-i parasesti pe cei ce te vor plange\"
Monica, nu mai stiu cine a scris aceasta poezie, nu mai stiu nici daca am citat exact (din memorie), dar stiu ca uneori drumul e atat de lung incat e greu sa-i atingi capatul razand...
cu drag,
Dana
P.S.Tare ma bucur ca nu m-ai uitat. Tare ma bucur.
Timpul nu-mi mai ajunge si mi-e dor de tihna cuvantului tau de ardeleanca.
Pe textul:
„Născută de nu" de Florina Daniela Florea
cat despre tipatul la venirea pe lume, nu stiu daca mai e nevoie sa-ti spun, pruncul sufera atunci cand paraseste caldura mamei, siguranta pantecelui ei.Este un \"nu\"? Sau nu este?
cat despre cel vizat, nu pricep ce ai vrut sa spui. In poezie nu am nici o tinta.
Multumesc pentru trecere.
d.
Pe textul:
„Născută de nu" de Florina Daniela Florea
pe care drum va pătrunde
ea hotărât îi raspunde:
-pe cel vechi, dar fără grabă! “
(dumitru cioaca-genuneanu)
Varianta
ea-n cale-i vine c-un suspin
si tremura-n gesturi ardente,
i-arata drumul spre festin
da-n gand ar vrea... “festina lente”
Pe textul:
„pe drumul cunoscut" de dumitru cioaca-genuneanu
(sa stii ca m-am gandit io si la solista, ca fiind ceva/cineva iesit din \"turma\". dar asta a fost la Mona Musca:) )
cred ca ai cheia pe undeva pe la \"in cultura\".
mai risc o singura data si gata (promit ca-i ultimul, las pe altii mai isteti sa \"munceasca\" la raspunsul corect)
un instrument muzical, eventual o frunza:)
(desi asta nu-i batoasa, ufffff)
Pe textul:
„Vedeta (de la MAMAIA)" de Viorel Vrânceanu
