Poezie
Unu și cu unu-s totuși doi
1 min lectură·
Mediu
Astfel, ne rescriem cu durere
Fiecare pas spre înapoi
E-o zadarnică întârziere
Unu și cu unu-s, totuși, doi.
Mi se naște sufletul pe buze
Handicap al vorbelor nespuse
Pentru noi nu mai există scuze
Ne-închinăm altarelor distruse.
Am uitat să te mai chem pe nume
Și-ntâlnesc în fiecare noapte
Calul negru rătăcind prin lume
Cu povara lacrimii în spate.
046
0

e cam cenusiu si lipsit de forta de care poti da dovada.
(nu spun mai multe acum si imi permit sa scriu remarca aceasta pentru ca stiu (sau sper) ca ma vei citi \"corect\" si fara suparare.)