O fi din cauză de vîrstă,
De șurubelu-l ții sub fustă,
În Cupertino, bunăoară,
Măsori piciorul de sub scară,
Iară de vii în România,
Cubajul îl faci cu scufia...
Dar Elia ne scrie bine,
De-un cub de metru-mărăcine,
Ce a crescut de la valută,
Cu leul greu...un cub de plută! :))
trairile ce se cer
comunicate prin soapte
bune-s de-au intensitate
ce-i bazata pe Amper,
adecvata unitate
ce-o poseda Genuneanu
dar nicidecum barosanul
cu nume de domnul Florr
ce, zic fete cu fior,
vrea sa le-amageasc-acum
cu trairi ce nu au spor
fiindca-s toate de volum!
Tu, cînd zici intensitate,
Eu, iți dau puterea, frate!
Iar Watt-ajul cînd îl faci,
Literele-ți stau araci...
Dacă, însă vrei volum,
Ne vorbești doar de postum,
Ca un fost onor-ministru,
Ce mințea tona-registru! :)))
Draga Elia,
scuze pentru greseala, am corectat-o. By the way, proza ta m-a impresionat insa cum sunt zero la capitolul comentarii, am lasat pe altii mai buni sa o faca. (In afara de faptul ca fiind barbat m-am simtit si putin vinovat)
\"eu si azi surubaresc
exact ca pe timpul cand
aveam leatul studentesc...
(da-i drept, ca mai mult in gand!)\"
sa-nteleg ca si pe-atunci
aplicai oricum, oricui,
regula burghiului
asudand din greu, pe branci?
P.S. Nene Genu, multumesc frumos domniei tale pentru aprecierile pe care le faci in legatura cu joaca mea. Si, chiar daca nu e mare lucru de capul catrenelor mele, te rog sa ma crezi ca efectiv imi face placere sa vin pe pagina matale, atat de primitoare cu un vesnic incepator ca mine.
Cînd este vorba de șuruburi boante,
El ne șurubărea, cîntînd... pe poante.
Cînd sînt și texte-n litere de aur,
Cu mîna scrie-agonic... de tezaur!
E Genuneanu însă! N-aveți frică,
Căci la șurubărit cu mîna stîngă pică,
E proba care spune de-o năpastă,
Ce nu îi dă volum nici la nevastă! :))
De șurubelu-l ții sub fustă,
În Cupertino, bunăoară,
Măsori piciorul de sub scară,
Iară de vii în România,
Cubajul îl faci cu scufia...
Dar Elia ne scrie bine,
De-un cub de metru-mărăcine,
Ce a crescut de la valută,
Cu leul greu...un cub de plută! :))