Poezie
nu
1 min lectură·
Mediu
curge o apă limpede din matrice
dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte
aud stoluri ciocnindu-se-n eter
și eu caut eu caut misterele altei lumi
se freacă argintiul răspuns de colbul nopții
de pragul zilei de mâine se izbește cu ciudă
timpul e o pisică mângâiată pe burtă
trăim cu zgomot o lume în tăcere
o lume tăcută trăim și nu spunem nimic
gândim și nu spunem nimic
iubim și nu spunem nimic
avem o memorie comună și mută
dar noi tot pe corabie suntem
în aceeași barcă și apa ne urcă la glezne
să alegem un obiect iată sunt mai multe
mai limpezi (ca apa din primul vers) precum peștii minune
și nu le putem defini încă
să posedăm valorile sacre prin părțile moi
trăiască lirismul epic să-i tăiem buricul
să-i tăiem buricul apoi capul
astfel în carnea noastră vor lumina toate greșelile
0135.745
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Nanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “nu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/139545/nuComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FFDistincție acordată
text straniu de serios, profund, delicat si ferm totodata, cu o fraza poetica ce apasa tristeti pe umeri.
(paranteza: vers de memorat:
\"timpul e o pisică mângâiată pe burtă
trăim cu zgomot o lume în tăcere\"
inchid paranteza trantindu-mi usile secundelor peste buze si tac)
curg strofa pe vers si vers peste strofa, ciudat, ploua, ploua, o fereastra mi-o deschizi, alta o-nchizi, ma lasi mai apoi sa cresc pe-o lume a tacerii-memorie si-apoi mi-l dai pe Noe cu arca lui cu tot pe apa nesfarsita a indoielii
dar ajung la final si ma lamuresc.
vii si tai cu o ironie mascata buricul de lirism ca sa poti reveni in asta lume.
frumos, nene Anton.
fara a poseda valori sacre in partile moi, astept barca aceea care nu mai vine,
moldoveanca cea apriga
P.S. inca sper sa nu fie Titanicul.
(paranteza: vers de memorat:
\"timpul e o pisică mângâiată pe burtă
trăim cu zgomot o lume în tăcere\"
inchid paranteza trantindu-mi usile secundelor peste buze si tac)
curg strofa pe vers si vers peste strofa, ciudat, ploua, ploua, o fereastra mi-o deschizi, alta o-nchizi, ma lasi mai apoi sa cresc pe-o lume a tacerii-memorie si-apoi mi-l dai pe Noe cu arca lui cu tot pe apa nesfarsita a indoielii
dar ajung la final si ma lamuresc.
vii si tai cu o ironie mascata buricul de lirism ca sa poti reveni in asta lume.
frumos, nene Anton.
fara a poseda valori sacre in partile moi, astept barca aceea care nu mai vine,
moldoveanca cea apriga
P.S. inca sper sa nu fie Titanicul.
0
LNDa Ionuț, e un text mai ciudat, scris direct în fereastră, deci mai poate suferi modificări. Mulțumesc pentru observații.
Dana, nu e Titanicul din fericire. Dar tot ia apă. Onorat de vizită.
Dana, nu e Titanicul din fericire. Dar tot ia apă. Onorat de vizită.
0
ELTimpul cuvintelor toarse, ca și cum liricul ar fi așa, fuiorul nostru cel de toate mâinile, privind cum \"curge o apă limpede din matricea mamă
dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte\"
gravitate și meditare la ceea ce rostim fără substanță, fără esențe, fără discernere. mereu în aceeași barcă, să lăsăm vanitățile, indiferent că scriem sau iubim sau pur și simplu respirăm.
Rămân cu strofa a treia, uneori scrierile directe, sponatneitate vie, sunt mai pure decât orice stoarcere de minți.
\"o lume tăcută trăim și nu spunem nimic
gândim și nu spunem nimic
iubim și nu spun nimic
avem o memorie comună și mută\"
Prea multe obiecte, prea multe stări și ființări, \"și nu le putem defini încă\". Și îmi amintești fain de vorba aceea: \"mult zgomot pentru nimic\".
Ela
dar copacii s-au legat și mai bine de cuvinte\"
gravitate și meditare la ceea ce rostim fără substanță, fără esențe, fără discernere. mereu în aceeași barcă, să lăsăm vanitățile, indiferent că scriem sau iubim sau pur și simplu respirăm.
Rămân cu strofa a treia, uneori scrierile directe, sponatneitate vie, sunt mai pure decât orice stoarcere de minți.
\"o lume tăcută trăim și nu spunem nimic
gândim și nu spunem nimic
iubim și nu spun nimic
avem o memorie comună și mută\"
Prea multe obiecte, prea multe stări și ființări, \"și nu le putem defini încă\". Și îmi amintești fain de vorba aceea: \"mult zgomot pentru nimic\".
Ela
0
TNLiviu, felicitări pentru pătrunderea ta în elita generației douămiiste! Te-am zărit într-o companie selectă, selecția find făcută de Gelu Vlașin; Titlul materialului este \"Generația 2000 în imagini\".
Acum, ca douămiist ce te afli, îmi permit să-l parafrazez puțin pe Ionuț Caragea și să comentez: Parcă totul te udă bacovian la c...e, parcă totul se scurge în uter...mister, stupoare.
Cred că nu ai rețineri pudibonde, douămiistule care ești.
Sună mai tinerește decît \"se freacă argintiul răspuns de colbul nopții\". Vezi că douămiiștilor li se par vetuste formulările de această manieră. Deci, atenție mărită, Antoane!
Acum, ca douămiist ce te afli, îmi permit să-l parafrazez puțin pe Ionuț Caragea și să comentez: Parcă totul te udă bacovian la c...e, parcă totul se scurge în uter...mister, stupoare.
Cred că nu ai rețineri pudibonde, douămiistule care ești.
Sună mai tinerește decît \"se freacă argintiul răspuns de colbul nopții\". Vezi că douămiiștilor li se par vetuste formulările de această manieră. Deci, atenție mărită, Antoane!
0
LNDana, parcă Wittgenstein spunea\"tot ceea ce nu poate fi gândit trebuie tăcut\", nu? ai citat corect.
Doru, nu știu nimic despre proiectul douămiiștilor, poate îmi dai mai multe amănunte. Ce fel de material? unde? care? când? Onorat de trecere.
Doru, nu știu nimic despre proiectul douămiiștilor, poate îmi dai mai multe amănunte. Ce fel de material? unde? care? când? Onorat de trecere.
0
ȘTudor Negoescu, atentie marita cand faci parafrazari, nu cred ca mi-ai cerut permisia sa-mi pocesti cuvintele indiferent de nivelul tau de acces. Din cate stiu regula pentru limbaj explicit se aplica numai la texte nu si la comentarii, locul tau fiind dupa parerea mea la offtopic. Mai ai nevoie de alte ecplicatii?
0
AMUn text non-liviu nanu mult prea concluziv, parca vine voda si zice ba voi asa sa faceti ori va f muman c postmodernism care, din pana maestrului nu naste si basta!
Inversez matricea mama fi rar ea a dra cat o fi de mare imi iau un cray si semnez cu zadufu lu peste...
Bobadil.
Inversez matricea mama fi rar ea a dra cat o fi de mare imi iau un cray si semnez cu zadufu lu peste...
Bobadil.
0
AGUn text blajin născător de comentarii agresive.
Liviu, ai început să ne lucrezi? Bagi mesaje subliminale?
Îmi place stilul ist mai nou al tău, da\' n-o s\'te ție mult.
N-are cum.
Te fluieră dom\' profesor cu fluierul lui sclipicos de pe tușă și strigă fault. Sau opțai.
Ceva ceva tot strigă el, nu se poate...
Liviu, ai început să ne lucrezi? Bagi mesaje subliminale?
Îmi place stilul ist mai nou al tău, da\' n-o s\'te ție mult.
N-are cum.
Te fluieră dom\' profesor cu fluierul lui sclipicos de pe tușă și strigă fault. Sau opțai.
Ceva ceva tot strigă el, nu se poate...
0
TNLiviu, textul tău e unul cuminte și foarte poetic, nu merita un simulacru de comentariu în grilă milenaristă.
Ionuț, nu are rost atîta încrîncenare. Sîntem pe tărîmul literaturii aici. E plină literatura de parafraze, intertexte. Literatura se naște din literatură, după cum știi. Citește și tu creațiile postmodernilor noștri optzeciști. Ți-l recomand, pentru început, pe Cărtărescu. Nu am vreo problemă cu comentariul tău, dacă la asta te gîndești.Doream să-i arăt lui liviu doar o manieră în care ar putea vedea unii literatura. Știe el mai bine.
Îți dau un exemplu de intertext, ca să te liniștești:
intertext
personale [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de George Potyng [geonick]
2004-05-21 | |
pe lângă plopii fără soț
o babă la fereastră
visa să fie plop
adesea am trecut
mă înecam cu puf
și ochii îi striveam
mă cunoșteau vecinii toți
din mersul meu stângaci
și rotocoalele de fum
tu nu m-ai cunoscut.
Crezi că George \"a pocit\" frumoasele versuri eminesciene?
Nu. A făcut doar literatură. E deja o manieră acum.
Deci,ca să-ți dau satisfacție, îmi cer scuze că nu ți-am cerut \"permisia\" și că ți-am \"pocit\" cuvintele!
Mulțumit?
Ionuț, nu are rost atîta încrîncenare. Sîntem pe tărîmul literaturii aici. E plină literatura de parafraze, intertexte. Literatura se naște din literatură, după cum știi. Citește și tu creațiile postmodernilor noștri optzeciști. Ți-l recomand, pentru început, pe Cărtărescu. Nu am vreo problemă cu comentariul tău, dacă la asta te gîndești.Doream să-i arăt lui liviu doar o manieră în care ar putea vedea unii literatura. Știe el mai bine.
Îți dau un exemplu de intertext, ca să te liniștești:
intertext
personale [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de George Potyng [geonick]
2004-05-21 | |
pe lângă plopii fără soț
o babă la fereastră
visa să fie plop
adesea am trecut
mă înecam cu puf
și ochii îi striveam
mă cunoșteau vecinii toți
din mersul meu stângaci
și rotocoalele de fum
tu nu m-ai cunoscut.
Crezi că George \"a pocit\" frumoasele versuri eminesciene?
Nu. A făcut doar literatură. E deja o manieră acum.
Deci,ca să-ți dau satisfacție, îmi cer scuze că nu ți-am cerut \"permisia\" și că ți-am \"pocit\" cuvintele!
Mulțumit?
0
LȘ Am citit si recitit poezia,mea culpa ca nu am mai citit din textele tale, draga Liviu Nanu. As fi vrut sa iti scriu ceva senzational dar din nefericire momentan nu am nici o idee. Poezia asta iti da o senzatie stranie...pe care nu pot sa o definesc, voi mai medita la asta. Prima strofa insa m-a cucerit matricea aceea mama ne mai da putina speranta. Mai exista ceva pur in noi, nu suntem chiar fara speranta.
0
LNÎn aceeași idee, N. Manolescu (Despre poezie, ed. Aula, 2002) vorbind despre postmodernism spune (citîndu-l pe Eco): „nu negarea celor spuse (înainte) ci regîndirea lor ironică”. Și tot Manolescu aduce un exemplu de poezie postmodernă semnată de Matei Vișniec din care citez doar un fragment:
Înainte de a începe un poem obișnuiesc
să mă plimb îndelung prin parcul municipal
pe străzile pustii…
Alerg spre casă cu o poftă nebună de scris
locuitorii orașului s-au așezat pe două rînduri
și așteaptă așteaptă așteaptă
eu alerg fără să-i văd tulburat și plin de înfiorare
cineva îmi deschide ușa cineva îmi trage
scaunul cineva îmi așază hârtia cineva îmi întinde
tocul și toți mai apoi: lună tu, stăpâna nopții…
Dorun, din intervențiile tale întotdeauna am/avem de învățat.
loredana, comentariul tău mă onorează, ai tot timpul să citești, sper să nu adormi cu monitoru-n brațe citindu-mi producțiile lirice.
Înainte de a începe un poem obișnuiesc
să mă plimb îndelung prin parcul municipal
pe străzile pustii…
Alerg spre casă cu o poftă nebună de scris
locuitorii orașului s-au așezat pe două rînduri
și așteaptă așteaptă așteaptă
eu alerg fără să-i văd tulburat și plin de înfiorare
cineva îmi deschide ușa cineva îmi trage
scaunul cineva îmi așază hârtia cineva îmi întinde
tocul și toți mai apoi: lună tu, stăpâna nopții…
Dorun, din intervențiile tale întotdeauna am/avem de învățat.
loredana, comentariul tău mă onorează, ai tot timpul să citești, sper să nu adormi cu monitoru-n brațe citindu-mi producțiile lirice.
0
Argintiul raspuns..sau argintiul rapus? Sa fie un raspuns impuns, rapus si impuns, daca da, imi place, daca nu se poate transforma usor. Mi-ar fi placut ca apa sa curga in trepte si nu printre deste, un cuvant ce l-i pus acolo cam asa si pe dincolo. La ultima strofa apoi capul apoi..dar ma rog, fiecare vede in felul sau, asa suntem noi. Imi place ideea, dar se vede ca nu este exact cu ce esti obisnuit.
Cu drag, Ionut