Florina Daniela Florea

Da, e un exemplu clasic de catren postat la sectiunea epigrame dar care nu are prea mare legatura cu epigrama.
In catrenul de mai sus, autorul se descrie ca fiind un ins decent, care nu batjocoreste fecioarele, lucru laudabil si de felicitat, spre deosebire de altii care, pe langa faptul ca sunt agramati si repetenti, isi baga picioarele. In ele, fecioarele.
Bun, acesta este subiectul expus pe larg. Acum ma intreb care e poanta, pentru ca, din cate stiu eu, o epigrama trebuie sa aibe poanta in final, de regula.
O fi poanta faptul ca el isi baga si tu nu? O fi poanta faptul ca tu nu si el da?
Nu stiu, Corneliu, probabil ca nu scriam acest comentariu daca nu iti vedeam raspunsul la observatia simpla facuta de Maria Chereches.
Sunt suficient de veche pe site-ul acesta ca sa-ti spun cu siguranta ca nu exista o asemenea regula pe aici. La orice text postat, indiferent de natura lui, se recomanda a posta un comentariu pertinent si cat mai la obiect.
Ca s-a raspuns (si eu insami am facut asta) in catrene la catrene la catrene, etc, etc...asta e alta mancare de peste, pe care eu o vad asa: epigrama sau replica ma amuza si incerc sa scriu una, pe cat posibil, mai buna decat cea care a generat zambetul meu.
Daca nu reusesc, astept alt moment.

Si inca ceva, ceva ce probabil nu ar trebui sa ti-o spun eu ci vreunul dintre epigramisti, dar sunt plecati si bag seama ca intentioneaza sa ramana asa:
Nimeni dintre catrenisti nu are ceva personal cu autorul unui catren sau epigrama. Absolut nimic personal. E vorba doar de incrucisari de sabii camuflate sub forma unor intepaturi ritmate si rimate, este vorba, daca vrei, de un duel sportiv.
Tu pui patima si suparare si se vede. Incearca sa te detasezi si sa privesti mai tehnic unghiul de abordare a unui astfel de gen literar.

Si inca ceva, Corneliu.
Cele mai scrise mai sus nu inseamna ca nu te respect, ca om, ca persoana.
Dimpotriva, vin sa-ti dovedesc asta si scriu doar despre modul in care vad eu epigrama sau catrenul.
Si nu numai eu.

(Si, stii, o confesiune personala, imi e oarecum ciuda ca nu s-a comentat critic epigrama pana acum, poate nu se ajungea la greva aceasta. Critic, nu dusmanos. E o diferenta mare intre cele doua cuvinte.)

cu acelasi respect,
Dana

Maria, inainte de a incepe acest comentariu, am ezitat in a scrie sau nu ceva aici.
Dar, fie ce-o fi, alea jacta est.

Ma gandesc atat, daca nu poti face nimic cu strofele acelea scrise italic (inclinat)? in sensul sa le schimbi nitel, sa le scuturi nitel de ... uf, de izul de telenovela?
citez:
\"Vorbești cu el în șoaptă,
te aud ce spui...dar cine\"

\"nu crezi în anotimpurile reci,
și aștepți sărutul meu fierbinte să te atingă...
...imagine...vis...dor
...oglindă\"

\"Privesc-napoi spre tot ce-a fost,
Și nu-i nimic uitat de mine...
Cum a trecut?...nu știu prea bine\"

\"Am să rămîn toată viața,
cu nostalgia buburuzei așezate în palmă,
cu bucuria liniștii și-a păcii,
cu sinceritatea căldurii sufletești... \"

si..in fine, si mai ales finalul...

\"Căci viața ce e dată, a fost un drum - cărare,
și ceea ce rămâne... rămâne ceva oare?
Un vis...
o bucurie...
sau poate o supărare...
Și totuși... toți avem un suflet...
și o iubire mare! \"

---------------

te rog. si cu puzderia de puncte-puncte.
fa ceva cu ele.
nu scriu mai multe, sper doar ca m-ai perceput si inteles corect.

P.S.si totusi, chiar e text recomandat???

Ba chiar am stranutat de doua ori acelasi comentariu! Brr, ce frig e:). Iertare pentru eventuala lovitura in sacul cu fasole. De la nas mi se trage :). Cu bine si succes, acolo unde vei fi fiintand.

Nene Diviza, eu inteleg din fraza asta a matale ca sunt oloaga de amandoua mainile si ca tastez cu nasul, nas care fara voie, probabil, l-am bagat in ciorba altuia, punand mai devreme intrebare aceea de-am primit la ea asa un raspuns sibilinic. Da\' io vreau sa-ti spun de fapt ca, de ceva vreme, prefer iglu-urile si asta din doua motive: unul ar fi ca nu au colturi pe unde sa se adune cine stie ce orgolii sau barfe, iar al doilea ar fi ca pastreaza alimentele la temperaturi scazute ca pentru iaurturi si atunci nu mai suflu nici in ciorbe, ca-s cam la fel. Of, ce voiam sa zic oare? Na, ca m-am trezit vorbind. Scuze, voi tacea, oricum am inteles doar atat din vorba ta; ca nu-i ciorba mea.

Nene Diviza, eu inteleg din fraza asta a matale ca sunt oloaga de amandoua mainile si ca tastez cu nasul, nas care fara voie, probabil, l-am bagat in ciorba altuia, punand mai devreme intrebare aceea de-am primit la ea asa un raspuns sibilinic. Da\' io vreau sa-ti spun de fapt ca, de ceva vreme, prefer iglu-urile si asta din doua motive: unul ar fi ca nu au colturi pe unde sa se adune cine stie ce orgolii sau barfe, iar al doilea ar fi ca pastreaza alimentele la temperaturi scazute ca pentru iaurturi si atunci nu mai suflu nici in ciorbe, ca-s cam la fel. Of, ce voiam sa zic oare? Na, ca m-am trezit vorbind. Scuze, voi tacea, oricum am inteles doar atat din vorba ta; ca nu-i ciorba mea.

Ioane, eu nu stiu ce e cu epigrama asta a matale, da\' probabil nici nu trebuie sa stiu ca nu am fost niciodata epigramist, insa ceva e putred in Danemarca.
E o greva pe bune sau e una epigramatica? Daca da, ce s-a intamplat? Tare-s zapacita si niciodata pe faza, insa...insa as regreta foarte mult in cazul in care e una pe bune.
Nu am fost niciodata in gașca nimanui, cred ca e cumva in plus sa mai afirm asta, dar duc dorul vostru pe aici.
Stii, ma gandesc ca niciodata de pe o pozitie \"de forta\" nu s-a obtinut nimic bun.....ori tie sau, mai bine zis, voua va sta in putere sa castigati \"la guerre\" si altfel.
Mai gandeste-te.
Eu oricum ma gandesc cu drag la voi, scriitorii de epigrame.
Si stii, cred ca nu sunt singura.
Poate doar eu am avut curaj sa o spun.

Nu astept raspuns pentru ca fiecare e free sa ia ce decizie doreste.
Doar am vrut sa iti scriu un comm la epigrama. Asa cum m-am priceput...

Dana

Cristiana, sa stii ca si eu mi-am pus aceeasi intrebare, da\' cred ca altu-i raspunsul. :) P.S.da-mi o adresa de mail, ca am niste poze de la Iasi sa ti le trimit.A, si salutari lui Alex.

Iar ai bantuit, vasile, prin locuri interzise si-ti spusei doar ca fluieratul in biserici e permis doar daca ai aripi si nu m-ai crezut, fir-ar ei sa fie de arhangheli cu dubita si cu paznici la poarta cu nume de petrici. Iar ai bantuit...

\"Voi știți ce neplăcută este
O... picătură... pe chelie ?\"
(Dan Norea)

cand iti ridici statuia
cu-asa dezinvoltura
nu pot sa tac din gura
si zic: \"jos palaria\"

nu inteleg cum a trecut pagina asta fara nici un comentariu, chiar nu inteleg :)

e muncita, e interesanta, e colorata si cred ca ar trebui apreciata ca atare.
nu sunt un specialist in epigrame, nu sunt decat un cititor, de aceea recunosc acum ca nu imi este usor sa elaborez un comentariu ca la carte, insa daca te multumesti cu zambetul si aprecierea mea sincera, cu siguranta ca ma voi simti la randu-mi muuuult mai bine:).

no, mi-or placut toate, poate mai putin cea cu Jianul, de sunat mi-or sunat bine (ritm si alte bazdaganii din acestea complicate), iar ideea de a construi catrene pe o tema data de rima e incitanta, e o provocare pentru un catrenist adevarat:).

sa te mai laud? nu..mai bine las altora privilegiul asta, pentru astazi e destul:).

cand am citit proza asta nu am putut comenta, nu stiu din ce motiv, era ceva in neregula cu subsolul comentariilor, dar si acum, la recitire, constat ca am aceeasi stare de dupa: mirosul amar de crizanteme.
bine scris, nu ma surprinde acuratetea textului, pentru ca poarta semnatura ta. si constat inca o data ca te prinde haina aceasta a prozelor scurte.
si mai recunosc, Liviu, ca m-a captivat.
si ce mai recunosc eu astazi? ca mai vreau texte ca acesta.

ba aici e Monica mea cea de toate zilele, ca dor mi-era de ea si de pletele ei azvarlite vantului si de trop-trop-galop zambarit de cuvant cuibarit in coltul cu nume de soare rasare rasare si cu gust de icoana dalba

ba sa stii...aici e Monica mea cea de toate zilele.

ce dezlegare de cuvinte de la o vreme incoace inspre si dinspre tine, Florine.
n-am vrut sa dau buzna aici, doar am zambit, am citit, am simtit asa, o mangaiere pe inimi cu miros de flori de mar, am incarcat cele baterii uzate de prea mult trait si plec mai departe.

inca bodoganind un zambet in barba... ce dezlegare, om bun, ce dezlegare:),

Ca vasul spart nu ma mai pot reintoarce in forma rotund a zilei a orei s-apoi la ce bun sa tai aripa ingerului in unghiuri ascutite inalte sunetele rascheteaza un cer deja gol de forma. Ici-colo, cioburile de cuvinte mai amintesc in silabe zilei ce va fi fost apoi despre vis, despre iluzii, despre deja-vu-ul nepetrecut vreodata. Ce cunoscut au sunat verbele tale azi: ca un orologiu de piatra, rasucindu-si umbra in cautarea luminii perfecte.

Felicitari tuturor celor publicati in antologie! Multumim, Ioane, pentru veste...si la multi ani frumosi si veseli intru epigrame si nu numai!

Zvonul tau e-adevarat:
Ca doua te-au incurcat,
De intrasi apoi in boale
C-ai doar una. Si-aia moale.

Versu-ti de erori e plin,
Reciteste, Dane, zau!
Slab e sexul feminin,
Moale este ins-al tau!

azi pentru mine e un adevarat regal al versurilor si al amintirilor.
Dupa poemul lui ravel, iata-te si pe tine, trandafiras, cu o poezie plina de culori cantand.
si uite cum te recunosc in strofa 5.
uite cum te mai recunosc.
si te recitesc, Monica

cand vremea se va sfarsi, cand painea se va coace, cand apa isi va desprinde calea de pamant, intorcandu-se in privirea cerului...abia atunci vom fi trecut prin taina linistii. si tainic, linistit, vom adasta pentru inca o viata.

si tot, linistit, tainic, vom zambi, din inima.

Dane, tata, e musai sa fac o confesiune ca reactie a celor doua eseuri pline de indicatii si intelepciune si io cu intelepciunea nu ma joc, ba chiar o iau in serios (mama ei de neserioasa) si vin acuma sa recunosc deschis faptul ca nu-s epigramist, dar ca imi place al naibii sa ma joc uneori printre catrenute (e ca o mancarime la talpi cand ti-e a porni la drum, da, da, drumul ala spre Sambata, de care vorbeam mai daunazi), si ca am citit cu maaaare seriozitate prima parte a explicatiunilor mataluta, ba chiar cochetam cu ideea de a lua niscaiva notite, si chiar luam hotarari grave si serioase in urma carora sa nu mai sterg mailurile primite cu bancuri fara sa le citesc mai intai (:) ), poate poate oi reusi vreodata ceva, dar azi...cu partea a doua, etapele astea 5 si 6 ma dadura gata, ma recunosc invinsa definitiv, sunt prea multe reguli pentru mine, Florina, si mult prea complicata lumea asta si io mult prea copil in replica, asa ca raman in continuare la stadiul cochetariei declarate, nu de alta, dar nici nasul nu mi-e lung si vad unoeri si dincolo de el din cauza asta, si nici la purtare nu-l iau (ce-oi fi avand cu nasul meu oare???, stau si cujet), daramite sa fiu in stare sa aplic ditamai pagina de indicatii...neeee..
asa ca, nene Dane, dupa asa o confesiune fara cap si mai ales fara coada bine conturata, nu-mi ramane decat sa te intreb usor naiv (ca oricum fac ce-mi trece mie prin cap:), da\' uneori mai si intreb, cine stie) daca ma primesti doar ca pruncu in joaca pe paginile de epigrame? au ba?:)
zi:)

(si cum dupa ce am batut campii cu gratie ia sa ma joc nitel si cu cele rime:) )

Dom\' profesor, zic asa
M-ametisi cu indicatii,
Paragrafe, explicatii
Si-am sa fac o...dan-dana:)