seara pe deal_ul mitropoliei

Iar ai bantuit, vasile, prin locuri interzise si-ti spusei doar ca fluieratul in biserici e permis doar daca ai aripi si nu m-ai crezut, fir-ar ei sa fie de arhangheli cu dubita si cu paznici la poarta cu nume de petrici. Iar ai bantuit...

Ce mai conteaza niste dinti scuipati ca o insulta... Ma intreb inca daca aici e sarcasm sau gluma, daca poezia asta e jucausa sau cruda si nu mai stiu. Stiu doar ca poti scrie despre orice seducator.
Sa o asculti pe Florinelul ca stie ea ce spune!

Cristiana, sa stii ca si eu mi-am pus aceeasi intrebare, da\' cred ca altu-i raspunsul. :) P.S.da-mi o adresa de mail, ca am niste poze de la Iasi sa ti le trimit.A, si salutari lui Alex.

brigaela@yahoo.com
Iertare, Vasile, pentru doua babe care fac conversatie pe la textele tale.

să nu le ierți! nici pe tine nu te-au iertat jandarmii și gardienii ăia... mai bine transformă-le-n îngerițe și pune-le să te bântuie!
le zici bine-n ritmuri. mă provoci.

Dana, la drum de seară, gândul e boală, sfinții îngheață bărbi și mustață, doar fluieratul aburește înaltul sfintelor uși cu ochi stinși, cu pașii duși mai către sine... ziua de astăzi tânjește ziua de mâine.

Cris, rostești ușor silabe calde sub zăpadă și țurțurii roșesc ușor și se topesc să nu te vadă.

Ioan, mi-ai pus din nou pe creștet apa iernii, am tresărit - atâtea nume n-au să vadă că sufletul e un căuș de stele ce-a răsărit cu fruntea în zăpadă.

Cu prețuire,